De dimineață, spațiul media este în fierbere iar subiectul principal este câștigătorul Oscarului din acest an, producția Everything Everywhere All Once. Părerile sunt împărțite: unii zic că filmul este extraordinar, alții susțin că n-au rezistat să-l vadă până la final. Aceștia din urmă poartă o revoltă online, căutând explicații acolo unde nimeni nu poate să le ofere un răspuns.
Un lucru este cert – un film precum Everything Everywhere All Once nu vezi foarte des. Sau mai bine zis că filme ciudate se tot fac dar mai niciunul nu tinde să atragă acest tip de atenție. De aceea este atât de incitant că filmul lui Daniel Kwan și Daniel Scheinert, care se întinde pe multivers, amuzant, emoționant, profund prostesc, a câștigat mare parte la Oscarurile din acest an.
Filmul a luat acasă șapte dintre cele mai mari premii ale ceremoniei: cel mai bun film, cel mai bun regizor (Daniel Kwan, Daniel Scheinert), cea mai bună actriță (Michelle Yeoh), cel mai bun actor în rol secundar (Ke Huy Quan), cea mai bună actriță în rol secundar (Jamie Lee Curtis), cea mai bună actriță. Montaj și cel mai bun scenariu original.
Celelalte nominalizări la Oscar pentru cel mai bun film sunt bune în felul lor, dar sunt și previzibile. Sunt creații demne, pronunțate, teribil de serioase, cu spectacole remarcabile care îți încântă ochiul ( Women Talking , Triangle of Sadness , The Banshees of Inisherin , TÁR ), sau care generează consum mare de floricele de porumb ( Top Gun: Maverick, Avatar: The Way of Water ), filme istorice și biografic ( All Quiet on the Western Front, Elvis), sau filmul lui Steven Spielberg (The Fablemans). Sunt bune toate. Dar niciunul dintre ele nu se luptă cu un vibrator, spre exemplu.
Pentru a sărbători unul dintre cei mai ciudați câștigători de Oscar din toate timpurile, iată câteva dintre motivele pentru care Everything Everywhere All At Once merită fiecare laude.
Diversitatea se află în centrul producției. Familia sa centrală este reprezentată de clasele muncitoare asiatico-americane, un grup demografic pe care rareori îl vedem reprezentat corect pe ecran, ceea ce le permite producătorilor să exploreze conflictul dintre valorile tradiționale și moderne, normele de gen și rolul pe care rușinea îl joacă în familii. Nimeni nu este unidimensional, nimeni nu este lăsat să scape. Fiecare este în cele din urmă sărbătorit pentru el înșuși.