Astăzi, Guvernul Ponta s-a trezit că mai are două săptămâni, până pe 18 septembrie, până când această “necesitate stringentă”, care a devenit privatizarea Oltchim, trebuie rezolvată. Gândul a stat de vorbă atât cu reprezentanţii statului, cât şi cu cei ai Oltchim, pentru a stabili cum a fost posibil ca, în 5 ani, din 2007 până în prezent, un gigant petrochimic să intre în colaps. Oltchim este practic închis de aproape două săptămâni, din 23 august, conform sindicatului.
Pe scurt, Guvernul României se află acum într-o situaţie aparent fără ieşire: este obligat să privatizeze în două săptămâni o “gaură neagră”, dacă nu vrea ca acest combinat să intre în lichidare, conform înţelegerii cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). Dacă privatizarea eşuează, Comisia Europeană are dreptul şi cel mai probabil va recurge la redeschiderea dosarului împotriva României, privind acordarea de ajutoare de stat ilegale la Oltchim, iar FMI, care a creditat România cu peste 20 de miliarde de euro, poate cere intrarea Oltchim în insolvenţă şi în lichidare, lucru pe care Guvernul României s-a angajat, prin acord, să îl accepte.
Guvernul speră să atragă investitori la privatizarea care trebuie să se încheie la mijlocul acestei luni, printr-o strategie “atipică”, după cum arată memorandumul Guvernului privind Oltchim, obţinut de gândul.
Remus Vulpescu: “Roibu este un faraon bugetar. Scopul pe care îl avem este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile”
La prima vedere, explicaţia oferită pentru gândul de Remus Vulpescu, preşedintele Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), pentru dezastrul de la Oltchim este cea valabilă: managementul defectuos al unei conduceri care a rezistat la Oltchim, sub toate guvernările, timp de 21 de ani, şi care merge în pierdere de 5 ani.
“Domnul Constantin Roibu este un faraon bugetar, care a rezistat de-a lungul anilor. Numai dânsul ştie secretul longevităţii sale şi cei care l-au susţinut. Scopul pe care îl avem în legătură cu Oltchim este unul singur: să stopăm acumularea de datorii şi pierderile. Este foarte important pentru România să rezolve problema Oltchim. Nu este o opţiune, nu este un lux, este o necesitate stringentă”, a declarat Remus Vulpescu, pentru gândul.
Măndică Vasile a fost director economic la Oltchim din 1991 până miercuri, 5 septembrie 2012, când tot managementul companiei şi-a dat demisia în urma întâlnirii cu “celula de criză” ordonată de premierul Victor Ponta la Oltchim. Explicaţia sa oferită gândul nu face decât să valideze ipoteza lui Remus Vulpescu.
“Nu pot să vă spun nimic pentru că nici nu mă mai interesează. Dar CFR-ul nu are pierderi, domnule, şi are datorii mai mari decât Oltchim? Nu e criza asta care e pentru toată lumea? Ce, numai Oltchim nu este în criză? Toată lumea e în criză numai noi nu…”, a declarat Măndică Vasile.
“Sigur că există o criză care afectează pe toată lumea, dar haideţi să ne uităm la industria de profil din zonă şi să vedem dacă alte combinate de petrochimie au datorii de 700 de milioane de euro. O să vedem cu totul altceva acolo”, îi dă replica Remus Vulpescu.
