Artistul care a lansat melodii de referință ale genului folk, amintim ”Floare de colț”, ”M-am îndrăgostit numai de ea”, ”Suflet fără chei”, ”Omul pădurii”, ”Unde oare”, de asemenea interpretările folclorice ”Când s-o-npărțit norocul” și ”Săraca inima me”, se îndreaptă către o altă aniversare importantă, o jumătate de veac în slujba muzicii frumoase și autentice.

Nu uită nici emoțiile trăite în urmă cu 47 de ani, când a câștigat primul său premiu, la primul festival de poezie și muzică de la Sighet, orașul său natal. Este vorba de o valiză pe care o păstrează și acum, plină cu sute de amintiri fotografice și scrisori emoționante ale oamenilor cărora muzica sa le-a schimbat destinul. De altfel, anual, la festivalul său de suflet pe care-l dedică  locuitorilor orașului său natal,  dă o mențiune specială unui finalist, tot o valiză.

Spectacolul care l-a propulsat în elita muzicienilor țării s-a petrecut la Baia Mare, în 1976, în cadrul sărbătorilor ”Cenaclului ”Flacăra”, cândva, cea mai mare mișcare culturală din Europa de Est. Ducu Bertzi a cântat și încântat milioane de spectatori, mai ales în cadrul cenaclului poetului Adrian Păunescu. ”Rolul nostru, al folkiștilor în muzica românească este de a apăra cultura și valorile. Muzica noastră trebuie să rămână un standard al bunului simț”, consideră artistul care a susținut aproape 5000 de concerte în lunga sa carieră.

Ducu Bertzi este căsătorit de peste trei decenii cu Theodora, împreună sunt fericiți părinți și bunici.