“‘Uniunea Europeană colaborează cu SUA şi cu alte state pentru a găsi alternative”, a spus unul dintre aceşti diplomaţi. Un altul a precizat că “au loc discuţii în special cu Arabia Saudită” pentru a vedea dacă aceasta poate compensa sistarea livrărilor de petrol iranian prin sporirea producţiei proprii.
Deşi au convenit asupra principiului instituirii unui embargou petrolier împotriva Iranului, statele europene au în continuare păreri diferite asupra momentului oportun când acesta ar trebui să intre în vigoare. “Anumite state cer o perioadă tranzitorie până la expirarea contractelor aflate în derulare, în timp ce altele susţin o acţiune rapidă”, a declarat o sursă de la Bruxelles.
Perioadele tranzitorii propuse de primul grup de state sunt cuprinse între o lună şi trei luni, dar merg şi până la un an, cum este cazul Greciei care importă 14% din petrolul său din Iran. În schimb, Franţa şi Germania doresc o instituire rapidă a embargoului. Alte state, precum Italia, solicită să se aplice anumite excepţii. Astfel, într-un interviu acordat cotidianului francez Le Figaro, premierul italian, Mario Monti, s-a declarat de acord cu embargoul, dar cu condiţia ca acesta “să fie aplicat gradual şi să nu vizeze livrările de petrol prin care Iranul plăteşte datoria de un miliard de euro pe care o are faţă de compania naţională italiană ENI”.
