E drept, e un oraş aglomerat, casele-corturi sunt una într-alta, iar bulevardele-alei sunt înţesate de oameni şi de acest continuu du-te vino, zi şi noapte. Parcelele de iarbă s-au terminat de mult, dar istanbulezii continuă să vină şi să-şi ridice corturile pe cimentul aleilor. Au doctori aici, biblioteci, medici veterinari, farmacii, locuri de joacă, cinematograf, iar începând de astăzi, şi o grădiniţă.
Ceea ce a început ca un protest spontan se transformă, tot mai mult în fiecare zi, într-o mică aşezare autogospodărită. Toalete? Hotelurile din zonă. Mâncare? Se împarte gratis. Din punctul ăsta de vedere, Geziville bate la fund orice alt oraş din lume. Locuitorii din Geziville se coordonează prin reţele sociale şi îşi întind, la nevoie, câte-o mână de ajutor pentru orice. Ai de cărat ceva? Trebuie doar să strigi ce vrei şi imediat îţi sar în ajutor câţiva concetăţeni. Vrei să găseşti pe cineva? Îi spui numele şi maşinăria se pune în mişcare strigând din cort în cort, din “casă” în “casă”, până persoana căutată e găsită.
Medicamentele sunt donate de farmacii care sprijină protestele, mâncarea şi apa, de magazine de cartier prietene, legumele şi fructele de fermieri din afara Istanbulului sau de aprozare din oraş. WC-uri? Hotelurile din zonă şi-au pus la dispoziţia protestatarilor toaletele. În ultimele zile, într-un colţ de parc a apărut şi o grădină. E răspunsul manifestanţilor la mesajul lui Erdogan, care susţine că Gezi este vandalizat.
Printre protestatari şi-au făcut apariţia şi câţiva câini “indignaţi”, iar absolventele de la medicină au adus fructe în dar pentru manifestanţi şi mesaje anti-Erdogan imediat ce au încheiat festivitatea de absolvire. Lumea din Gezi le-a primit cu urale. În Geziville medicii pot fi şi doctori de suflete.
*
“Aceste proteste sunt ilegale şi trebuie să înceteze imediat. Şi-au pierdut caracterul democratic şi au devenit acte de vandalism”. Cu aceste cuvinte şi-a început Tayyip Erdogan discursul în faţa celor zece mii de susţinători care l-au aşteptat aseară în aeroportul din Istanbul. Cu câteva ore în urmă, direct din Tunisia, premierul turc transmisese un alt mesaj, preluat în direct de toate televiziunile străine: “E adevărat că represiunea poliţiei asupra manifestanţilor din primele zile din parcul Gezi a fost poate prea violentă, dar nu voi da înapoi. Proiectul din piaţa Taksim va continua, parcul Gezi trebuie eliberat”. Istanbulezii i-au ascultat cuvintele şi, în loc de răspuns, au îngroşat rândurile “indignaţilor” din parc.
Presa turcă nu este liberă. Asta se vede cu ochiul liber. Şase ziare din Turcia au deschis ediţia de azi cu aceeaşi declaraţie a lui Tayyip Endogan: “Îmi dau viaţa/mi-aş da viaţa pentru democraţie”. Mai mulţi protestatari turci mi-au mărturisit că majoritatea site-urilor ziarelor din Turcia publică două variante diferite ale fiecărei ştiri în engleză şi turcă. Varianta pentru “ochii Occidentului” nu este o traducere fidelă după articolele originale. Textele suferă “modificări” care să le facă democracy-friendly, dar textele în turcă sunt adevărate ameninţări la adresa protestatarilor. Ca o demonstraţie de forţă au fost primite şi primele declaraţii ale premierului turc în aeroport, aseară. “Susţinătorii” lui Erdogan au fost aduşi prin sms la sosirea şefului guvernului.
În Istanbul, cele două tabere stau la pândă, urmărind mişcările celeilalte. Ce urmează? Nimeni nu ştie. Dar toţi înaintează câte o variantă. Azi noapte, s-a extins ca praful de puşcă prin parc zvonul că “fanii” lui Erdogan intenţionează să vină în parc să se înfrunte cu “duşmanii” preaiubitului conducător. Străjerii de pe baricade au fost la datorie. N-a venit, însă, nimeni. Spre dimineaţă, unii jurau că 20 de garnituri de poliţişti vor sosi cu metroul în zori de zi, pentru a-i lua prin surprindere pe protestatari. Gurile de metrou dau direct în parcul Gezi, respectiv în piaţa Taksim. S-au baricadat de urgenţă ieşirile de la metrou şi s-au creat unităţi de “întâmpinare”. Din nou, alarmă falsă.
La primele ore ale dimineţii am avut un deja vu: autorităţile dăduseră ordin, ca de obicei, să fie zugrăvite cu vopsea albă zidurile mâzgălite de cu noapte. Ca de fiecare dată, diseară vor fi din nou înroşite de mesaje anti-Erdogan şi pro-democraţie. Ca şi pe steagul Turciei, roşul câştigă lupta cu albul.
continuarea, aici
Citeste si partea 1: La Istanbul, poezia a ieşit în stradă
