Soluţii cu efecte imediate dar şi căi de prevenire a unor crize viitoare. Asta au căutat liderii lumii în ultimul an. Planuri masive de stimulare economică au fost puse în aplicare în Statele Unite, în Japonia, în China, în ţările europene. În total 5.000 de miliarde de dolari, potrivit evaluărilor G20. Rolul statului a crescut aducând, însă, după sine o majorare a deficitelor bugetare iar protecţionismul a devenit motiv de îngrijorare.
În ultimul an, FMI a redevenit farul spre care privesc ţările care au nevoie de bani. În aprilie, la Londra, s-a convenit triplarea fondurilor la dispoziţia FMI la 750 miliarde de dolari. La începutul lui septembrie, FMI anunţa că a reuşit să obţină resursele suplimentare convenite. Mai mult chiar, statele se arată acum şi mai generoase, motivate şi de dorinţa de a-şi asigura un loc cât mai bun în sânul instituţiei financiare internaţionale. Uniunea Europeană a promis 175 miliarde dolari, faţă de cele 100 miliarde iniţiale. China s-a angajat pentru 50 miliarde dolari în obligaţiuni, în timp ce India pentru 10 miliarde dolari. Ţările emergente reclamă 7% din drepturile de vot ale ţărilor industrializate, în principal ale Europei, în timp ce europenii cer analize detaliate asupra modului de calcul pentru cota parte.
“G20 va discuta cele mai importante chestiuni, în primul rând situaţia actuală în privinţa luptei anti-criză, rezultatele şi strategia de ieşire din criză. În al doilea rând, refinanţarea fondurilor la dispoziţia FMI, pentru că mai avem nevoie de eforturi şi resurse. În al treilea rând, reforma cotelor în cadrul FMI pentru că avem nevoie de o întărire a participării ţărilor emergente în luarea deciziilor. Şi desigur, dezvoltarea noilor reguli pentru perioada de după criză care să asigure că nu vom mai acumula riscuri asemănătoare celor care ne-au adus aici” a declarat ALEXEY KUDRIN.
Ministrul rus se referă la ceea ce se va întâmpla la summitul G20 de la Pittsburg, care începe pe 24 septembrie. În pregătirea întâlnirii, miniştrii de finanţe din G20 au declarat că “aşteaptă punerea rapidă în aplicare a reformelor guvernamentale ale instituţiilor financiare internaţionale, convenite în 2008” şi au dat asigurari că vor finaliza reforma Băncii Mondiale până în primăvara lui 2010, precum şi revizuirea cotelor pentru FMI până în ianuarie 2011. Ei au convenit că “vocea şi reprezentarea ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare, inclusiv a celor mai sărace, ar trebui să fie semnificativ întărită pentru a reflecta schimbările în economia mondială”.
Cu 3 saptamâni înaintea celui de-al 3-lea summit al crizei, şi supravegherea internaţiomnală a instituţiilor finaniciare prinde contur. La întâlnirile pregătitoare de la începutul lui septembrie s-a reuşit un compromis. Francezii şi germanii pun accentul pe limitarea bonusurillor iar americanii şi britanicii pe necesitatea majorării fondurilor proprii ale băncilor dar ambele părţi par a face paşi una spre cealaltă. Bonusurile acordate bancherilor nu vor fi limitate, cel puţin deocamdată, dar vor fi condiţionate de evoluţia pe termen lung a afacerilor.
“Suntem hotărâţi să continuăm acest demers cu multă atenţie şi nu vom renunţa la acest aspect. Reglementarea fiscală e prea importantă, bonusurile sunt şocant de mari şi nu putem să le lăsam aşa” a spus CHRISTINE LAGARDE.
Finanţiştii lumii au convenit de asemenea ca bancherii să îşi majoreze capitalul şi să dispună mereu de un capital-tampon care să atentueze ciclicitatea economică şi care să poată fi utilizat în caz de criză. Reforma sistemului financiar ar fi una din schimbările majore aduse pe plan global de criza actuală. Ea s-ar adăuga deciziilor anterioare care au dus la un control sporit al paradisurilor fiscale.
Schimbări importante s-au produs aşadar într-un singur an, din cauza crizei sau ca răspuns la aceasta. Mulţi comentatori spun însă că ar fi de dorit ca liderii lumii să meargă mai departe. Încadrarea bonusurilor riscă să aibă puţine efecte dacă acestea nu sunt plafonate, spun scepticii. Iar majorarea sumelor aflate la dispoziţia FMI nu trebuie să fie paravanul care să le permită europenilor să refuze orice reformă a acestei instituţii.
