Mai precis, ca definitie tehnica, este vorba despre cei care, desi lucreaza, au un venit disponibil echivalent sub linia de saracie de 60% din valoarea mediana a venitului disponibil echivalent la nivel national (dupa luarea in considerare a transferurilor sociale).
Indicatorul constituie referinta pentru statisticile europene pentru venit, incluziune sociala si conditii de viata EU – SILC (potrivit abrevierii din limba engleza).
Clasamentul european in materie cu cele mai recente valori disponibile (2016 si, pentru anumite state 2015, dar diferentele nu sunt semnificative de la un an la altul) ale ponderii saracilor care lucreaza (evident, cu forme legale si inregistrati potrivit reglementarilor in vigoare) arata dupa cum urmeaza:
Se poate oberva ca valoarea de 21,5%, publicata de Eurostat pentru anul 2016, ne plaseaza in fruntea topului european al saracilor care lucreaza. Top in care devansam lejer trei state sudice, Grecia, Spania si Italia (interesanta combinatie balcanico-latina, din perspectiva socio-culturala), precum si doua colege din blocul estic, Bulgaria (colega noastra de val de integrare mai saraca are cu 65% mai putin fata de noi, totusi!) si Polonia (economia cu care ne asemanam cel mai mult, la 73% sub noi).
Cert este ca avem mult de lucrat pana sa ne ducem spre media europeana, situata la mai putin de jumatate fata de noi, chiar daca nu vom ajunge niciodata la nivelul Cehiei sau Slovaciei.
Insa mai spre Germania sau Franta am putea sa privim mai atent, fie si pentru ca experienta tarilor baltice, relativ apropiate ca nivel al PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumparare arata ca se poate merge in acea directie.
Aderarea ne-a indepartat de Europa in ce priveste valorizarea muncii
In ce priveste evolutia ratei angajatilor saraci din Romania, se pot trage cateva concluzii si surprinzatoare si ingrijoratoare.
Oricum, in loc sa ne apropiem de media europeana dupa aderarea din 2007, noi ne-am indepartat de ea, ceea ce a devalorizat munca si desfasurarea unei activitati utile fiscalizate.