Alegerile din Franţa şi revoltele politice din restul continentului înclină balanţa de opinie în rândul decidenţilor politici în defavoarea angajamentelor ferme de reducere de deficitelor, fiind nevoie mai mult decât oricând de claritate asupra modalităţilor de austeritate şi a domeniilor în care trebuie aplicată aceasta, scrie marţi ziarul britanic Financial Times.
Economiile naţionale sunt afectate de mai multe forţe, iar politicile economice trebuie să fie nuanţate în mod corespunzător, o singură politică de austeritate nefiind potrivită pentru toate ţările. Financial Times sprijină, în acest sens, strategia fiscală a guvernului britanic, criticând în acelaşi timp zelul excesiv de reducere a deficitelor în unele state din zona euro.
Unii analişti, mulţi dintre ei americani, precum economistul Paul Krugman, condamnă fără discriminare strategiile de consolidare fiscală ale Europei. Fără îndoială, efectul direct al înăspririi soldurilor fiscale este unul restrictiv. Dar în afară de faptul că o creştere economică pe termen lung necesită finanţe publice bine puse la punct, o politică fiscală prea relaxată are două efecte negative asupra creşterii pe termen scurt.
Unul dintre acestea este riscul de creare a panicii pe pieţele de obligaţiuni, cu efectul negativ puternic asupra sectorului public şi al celui privat care poate fi observat în ţările afectate. Celălalt efect, mai lent dar cu un rezultat la fel de puternic asupra creşterii economice, este că deficitele mari şi îndatorarea rapidă pot încetini activitatea sectorului privat, menţionează Financial Times.
În SUA, pledoaria pentru stimulente fiscale este puternică. Într-o economie relativ închisă, cheltuielile guvernamentale ridică uşor cererea internă, iar piaţa de obligaţiuni, de 10 trilioane de dolari, este atât de mare încât investitorilor le este aproape imposibil să o părăsească.
În schimb, situaţia ţărilor mici şi mijlocii, care includ toate statele europene, este diferită. Acestea sunt atât de implicate în comerţul internaţional încât efectele unei relaxări fiscale unilaterale s-ar disipa prin graniţele lor, potrivit ziarului britanic.
Acest lucru nu justifică însă ideologia oficială a zonei euro privind austeritatea universală. Numai ţările cu deficite sau datorii foarte mari nu au de ales decât să aplice o politică strictă, acestea incluzând cele trei state cu programe de salvare, dar nu şi Spania.
Numai o politică fiscală coordonată la nivel global poate îmbunătăţi situaţia economiilor mici şi mijlocii, însă acest lucru necesită o conducere mai bună decât am văzut până acum, încheie Financial Times.
