Anul trecut a fost un an greu pentru BNR, nu va fi nici 2011 un an uşor, ci unul dificil din punct de vedere al deciziilor. Multe decizii vor trebui să pună cu foarte mare atenţie în balanţă foarte mulţi factori şi obiective, cu toate că obiectivele noastre principale sunt stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară.
Când economia noastră mergea foarte repede, mesajele noastre nu erau deloc optimiste. Atunci am făcut o comparaţie care a generat un fel de eseu: “suntem pe punctul de a ne îneca într-un butoi cu miere”
Pericolul anului 2011 este să mergem pe tărâmuri aride şi, din punctul de vedere al fluxului de bani, şi în condiţiile în care nu reuşim să consolidăm credibilitatea, s-ar putea să trecem în partea cealaltă, în secetă, şi aţi văzut cum este cu seceta, după majorarea TVA-ului, chiar dacă există bani în lume, nimeni nu poate spune că nu există bani în lume. Brazilia este inundată nu numai de inundaţii naturale, dar şi de bani. Turcia, de asemenea. Poţi să rămâi o ţară în care să nu intre banii şi să treci printr-o secetă aspră!
Perspectiva aceasta există în orice ţară care nu respectă disciplina financiară şi sperie investitorii… Nu avem cum să majorăm peste noapte economisirea internă la nivelul cheltuielolor. Atunci, o întreupere a fluxului de capitaluri poate să genereze o întreagă secetă.
Nu am avut neapărat o ieşire de capital, dar nu am avut intrări, într-o ţară care era obişnuită să trăiască din economisirea externă.
Dacă cumva schimbăm direcţia, nu trebuie să treacă mult timp să revenim la situaţia din 2010.
Corecţiile majore s-au făcut, se vede la deficitul extern. Dacă această corecţie se întâmpla în 2009, puteam spune că nu a fost una de substanţă.
România nu mai are nevoie de corecţii majore, dar optimismul nostru trebuie să fie prudent.
Creşterea exporturilor a reuşit să redreseze producţia. Tendinţa este de revenire, nu foarte rapidă, în funcţie de proiectele de infrastructură în construcţii.
Legat de exporturi, punctul nostru de vedere este că am asistat la o transformare structurală. În 2000, redresarea a început cu exporturile.
O creştere economică bazată be exporturi are mari avantaje. Acum avem o altă structură decât în 2000. Atunci, exporturile se bazau pe textile, pe lohn. Suntem, acum, pe componente auto, mijoace de transport, telefoane. Sunt 16 – 17 produse noi începute de Dacia. Exporturi bazate pe producţia industrială. Sunt ale unor companii străine, dar trebuie să ne recunoaştem limita noastră de creaţie. Exportul are un rol multiplicator, antrenează producţia în amonte.
Ce servicii poate să ofere România? De transport? Turism? Poţi face turism dacă nu ai autostrăzi? Asta a fost problema şi când ne-am dorit intrarea în UE.
E nevoie de creşterea consumului. Poate creşte economia şi în lipsa creşterii consumului.
Statul poate stimula consumul dacă are câmp de manevră, dar nu-l are. Vreo 6-7 ani tot am crescut consumul şi am văzut, apoi, cât de greu e să tai. Trebuie să crească un anumit consum, nu cel social, nici cel bugetar…cel de producţie.
Faptul că am intrat într-o văgăună…vrei să ieşi, dar întâi trebuie să dai maşina înapoi. A ieşi dintr-o politică prociclică este greu, în prima fază ai tot politică prociclică şi eşti pe minus.
Creşterea economică vine în principal dintr-o bună alocare a resurselor. Avem 42.000 de proiecte începute şi neterminate. Ele intră la capitolul inflaţie.
Din punct de vedere financiar, lucrurile stau aşa: singura noastră şansă de a ieşi din ceaţă o văd prin continuarea reformelor şi menţinerea relaţiilor cu FMI şi UE, prin care să ne îmbunătăţim, treptat, credibilitatea. Poţi să o pierzi rapid şi să o câştigi greu.
Trecutul şi maniera în care se comportă pieţele, arată că modalitatea de ieşire din umbră a României nu se face repede, se va face încet. Trecutul arată că nu suntem foarte chibzuiţi. Am ieşit public la o încercare de dialog aspru cu agenţiile de rating care ne-au retrogradat. Cum să cotezi o ţară care are deficit excesiv şi discută în Parlament majorări de salarii la bugetari de 50%? Cum a fost privită România la două zile după creşterea TVA, când s-a discutat în Parlament reducerea taxei la nivelul anterior?
Euro ca monedă, va trebui să fie consolidat, pentru că a fost clădit pe un pilon foarte tare, pe un substitut de politică fiscală. UE neavând o politică fiscală comună ca Statele Unite, criza a pus sub semnul întrebării această substituire a unei politici fiscale cu un pact de stabilitate.
Comportamentul nostru din ultimii 20 de ani ne-a plasat pe statutul de copil năzdrăvan, acela care sparge geamuri.
Atât cooperarea politică cât şi consolidarea fiscală sunt importante pentru stabilizarea zonei euro.
Trebuie să vedemn convergenţa ca un avantaj pentru România, nu ca un chin, a avea inflaţia scăzută nu este un chin. Acestea sunt judecăţile care bântuie.
Aici intervine factorul politic, el trebuie să facă legătura între disciplina fiscală, care nu este plăcută. Este datoria noastră să arătăm rigiditatea factorului politic. Noi, împreună cu Ministerul de Finanţe vom transmite datele privind rigorile financiare. Vom ajunge să spunem că 2015 este o ţintă prea ambiţioasă şi ajunge să facă rău, forţează economia. Dar să vorbim de ce trebuie să facem în 2015, uităm ce trebuie să facem în 2011.
România nu mai are o datorie publică mică. O viziune de tipul anilor ’80 – 10 ani mă împrumut, 10 ani storc ţara să plătească datoria externă – ar fi catastrofică. O datorie publică şi una externă durează 40 – 60 de ani, ca economia să se dezvolte.
Trebuie să se dezvolte şi altă parte a capitalului, care nu se poate construi peste noapte. A construi o curbă a datoriei publice care se rostogoleşte, se ajunge în situaţia Irlandei. Finanţarea nu trebuie să aducă situaţia de rostogolire şi de căutare de bani în gaură de şarpe. Cu pieţele aţi văzut cât de greu se discută.
Acel TVA majorat a adus venituri jumate de an, trebuie să aducă un an ca să provoace efecte.
În domeniul sanitar, reforma trebuie continuată, sunt orificii multe unde se scurg banii publici, în domeniul contribuţiilor sociale, un raport total disproporţionat între numărul de contribuabili şi beneficiari, aici trebuie continuitate şi atragerea de fonduri comunitare care să compenseze fiscalitatea încă împovărătoare pentru economia reală.
Sectorul real are dorinţe şi pretenţii. Pericolul cel mai mare este să-i spui că-i dai şi să constaţi că nu poţi. Guvernul trebuie să menţină o predictibilitate şi să evite schimbările.
Cum să majorezi TVA şi să ţinteşti inflaţia?
Vom începe să schimbăm dobânzile şi, odată cu aceasta, şi cele de creditare.
Eram împinşi spre o politică monetară mai aspră decât trebuia.
Există certitudine că se va reduce costul creditului, sper că se va reduce la 6%. Dacă inflaţia va merge în jos, avem certitudine că dobânzile vor merge în jos. Binenţeles că aceasta va duce la costuri.
Creşterea economică înseamna creare de locuri de muncă, productivitate. Trebuie să-i dai sectorului antreprenorial un mediu stabil.
