De unde, în a doua jumătate a lui 2007 şi pe parcursul întregului an 2008, orice scădere a Dow Jones şi Dax era copiată fidel şi mult amplificată de către BET-XT şi mai ales BET-FI, acum, Bursa noastră are perioade în care abia dacă reuşeşte să se menţină pe loc, în timp ce indicele american, precum şi mulţi indici europeni majori, recuperează în ritm alert scăderile precedente.
Simple calcule statistice ne arată că aceşti indici externi majori, la care facem referire deja, au câştigat înapoi circa jumătate din amplitudinea scăderii provocate de criză. Spre exemplu, DJI a scăzut de la un maxim de 14.280 puncte (în octombrie 2007) până la un minim de 6.440 puncte (chiar în primele zile din martie 2009). Aşadar, în valoare absolută, pierderea cea mai mare a fost de 7.840 puncte (adică -54,9% faţă de maxime). Astăzi, DJI se tranzacţionează la 10.065 puncte, ceea ce înseamnă că a recuperat deja 3.625 puncte din cele 7.840, pe care calculasem anterior că le avea ca pierdere în momentul cel mai defavorabil de piaţă. Asta este echivalent cu o recuperare de 46,2% din paguba produsă investitorilor americani de criza provocată chiar de ei.
Dincoace de Ocean, la Bucureşti, băncile nu au avut pierderi, ci profituri foarte apropiate de maximele atinse vreodată în istoria acestor instituţii, iar majoritatea celorlalte companii (cu excepţia celor care oricum mergeau prost şi în anii dinaintea crizei) au reuşit să se menţină profitabile sau cu pierderi tolerabile, departe de a putea fi considerate catastrofale. Totuşi, aici, indicele cel mai popular al pieţei, BET-XT, a scăzut de la 1.431 puncte (pe 24 iulie 2007) până la minimul de 168 puncte (atins în 25 februarie 2009), ceea ce este echivalent cu o pagubă de 1.263 puncte, adică -88,3%. Din februarie şi până astăzi, BET-XT abia dacă a reuşit, cu chiu, cu vai, să urce până la nivelul de 465 puncte, ceea ce înseamnă că a recuperat doar 297 puncte din paguba de 1.263 puncte calculată anterior, deci numai 23,51% din amplitudinea totală a scăderii.
Privind aceste cifre, este firesc să ne întrebăm de ce indicii majori din ţările care s-au aflat la originea crizei deja au recuperat 46-50% din scăderea indusă de criză, iar indicii româneşti (ţară lovită doar prin efect indirect de criza marca sub prime) nu se află la acelaşi nivel comparativ, ci foarte mult mai jos. Evident, există şi răspunsuri, pentru că destul de puţine lucruri în economie şi finanţe sunt chiar complet inexplicabile. Unul dintre aceste răspunsuri este că investitorilor străini încă nu le-a revenit încrederea faţă de România, pentru că aici nu s-au luat măsuri de combatere a efectelor crizei. Acum, mai nou, am rămas şi fără guvern. Ultimele două săptămâni sunt edificatoare în acest sens. În timp ce pe plan extern bursele au crescut puternic în opt din ultimele nouă şedinţe consecutive de tranzacţionare, la noi, piaţa a stat pe loc sau, în unele cazuri, abia dacă a reuşit creşteri modeste. Diferenţa evidentă de comportament nu poate să aibă altă explicaţie principală decât reticenţa pe care a determinat-o în rândul investitorilor (atât locali, cât şi străini) criza politică ce s-a transformat, în cele din urmă, într-o criză guvernamentală al cărei final (atât ca termen, cât şi ca formă) nu-l poate încă anticipa nimeni. Având în vedere cele prezentate mai sus, cred că am suficiente argumente să afirm că, din cauza politicii şi politicienilor, Bursa românească a ratat o foarte bună şansă de creştere (oferită în ultimele două săptămâni de conjunctura favorabilă de pe pieţele globale), cu care este destul de puţin probabil să se mai întâlnească în viitorul apropiat.
> Iulian Panait este preşedintele companiei de consultanţă KTD Invest.
