„Într-adevăr, ofertele în domeniu nu sunt toate oneste. Acest fapt se datorează mai ales nereglementării adecvate a activității brokerilor din piață“, scrie în răspunsul său Victor Safta, directorul sucursalei din România a casei de brokeraj X Trade Brokers din Polonia. Victor Safta încearcă de mai mult timp să obțină reglementări mai profunde de la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritatea pieței de capital din România.

Cotațiile, mecanismele de tranzacţionare și operațiunile netransparente sunt principalele căi ale intermediarilor tranzacțiilor valutare (Forex) de a-și fura clienții, potrivit unor jucători  din această piață. Brokerii autentici confirmă.

Două abuzuri

Brokerii câștigă, în principiu, fie din comisionul aplicat la volumul tranzacțiilor clientului, fie din spread (diferența dintre cotația de cumpărare – bid și cea de vânzare – ask la care se angajează față de client).

„Cotațiile netransparente, eventual rotunjite contituie o cale de păcăleală“, ne spune un jucător, cu un lung stagiu, inclusiv de profesionist pe piețele financiare.  „Cotațiile sunt prezentate, de obicei, cu 4 zecimale, adeseori și cu cinci. În sistemele de brokeraj care câștigă din spread, brokerii taxează clientul printr-un adaosul normal, comercial la cotații, dar la cei necinstiți mai intervine și un adaos netransparent, a cincea sau a șasea zecimală, după caz, care  nu se vede. Se rotunjește în minus la bid și în plus la ask“, continuă jucătorul citat.

„Ciupeala“ din spread contează cu atât mai mult cu cât sunt mai mari sumele puse la bătaie. Pentru acces direct la piața reală, trebuie să ai un cont mai mare, cel puțin 1.000 de dolari, dar unii brokeri solicită chiar și un minim de 50.000 de dolari.   

O altă cale de profit cel puțin incorect, dacă nu fraudulos, constă în execuția incorectă a ordinelor, de cele mai multe ori foarte greu de detectat, chiar şi în SUA sau Marea Britanie, unde  autorităţile financiare supraveghează sever acest tip de servicii.

„Trebuie studiate cu atenție graficele evoluției cursurilor sau instrumentelor financiare tranzacționate de o casă de brokeraj, cele proprii nu ale pieței. Când veți vedea mari căderi de cotații, nejustificate de argumente  de piață fundamentale, vă puteți întreba dacă nu cumva brokerul dumneavoastră a executat automat toate ordinele stop loss (de vânzare la anumite praguri, pentru limitarea pierderilor, n.r.), pentru a-și limita propriile pierderi“, ne spune jucătorul nostru. (Despre așa numitele ordine stop loss „vânate“, vezi mai departe în articol o explicație detaliată).

„La un broker reglementat, serios, este imposibil (un astfel de grafic, n.r.). Un print screen cu graficul postat pe forumuri și reputația s-a dus!“, spune Cristian Cochintu, analist  la Admiral Markets.

Mai interesant este că un broker care face astfel de operațiuni poate fi acoperit de contractul cu clientul său. Contractul trebuie citit cu mare atenție. Nimic nu trebuie rămas neînțeles de acolo.

Victimele

Invazia de reclame privind serviciile de acces la platformele online de tranzacţii, mai ales valutare, ascunde capcane şi practici periculoase din partea brokerilor necinstiți.

Jucătorii Forex, mai ales începătorii, nu sunt greu de păcălit. Sunt oricum foarte atrași de posibilitatea de a specula în stil mare evoluțiile valutare fără a dispune de marile sume necesare. Sunt folosite instrumente financiare derivate, precum contractele pe diferența de cotații (CFD), care sunt construite cu multiplicatori, care înzecesc sau însutesc câștigurile, dar și pierderile.

Platformele de tranzacţionare oferă posibilitatea pariurilor şi pe alte „mărfuri “ financiare, precum sunt acţiunile sau pe instrumente prin care se „joacă“ pe preţul metalelor, inclusiv cele preţioase, sau pe al grâului.

Din start, instrumentele sunt sofisticate, iar pariurile Forex crează dependență și jucătorii ajung să ignore cele mai elementare reguli de tranzacționare, dar și reguli mai sofisticate, psihologice despre care MONEY.ro a mai scris în mai multe rânduri și, în mod special despre Forex, în:

Secretul jocurilor FOREX online: Care sunt cele mai frecvente greşeli în trading

Autorizarea

Brokeri consultați de MONEY.ro spun că primul semn de întrebare al eventualei neseriozități a furnizorului de servicii este legat de felul autorizației deținute de intermediarul respectiv.

Firmele de brokeraj Forex online trebuie autorizate de autoritățile pieței de capital sau ale pieței de servicii financiare din țara unde operează. Nu este suficient ca un site să pretindă că este autorizat cine știe unde. Autorizațiile trebuie verificate în detaliu, pe site-ul Autorității emitente.

„Brokerii nereglementaţi nu sunt responsabili de nimic şi pot utiliza practici ilegale şi imorale. Cele dintâi practici incorecte sunt strategiile de atragere a clienţilor care se bazează mai mult pe marketing, pe promisiunile şi recomandarile făcute în lipsa unui efort de educaţie de calitate“, spune Cristian Cochintu.

Este foarte important ca brokerul să fie reglementat, să aibă vechime și o reputatie bună, fără probleme cu clienții, să ofere suport în limba română,  programe de educație. De asemenea, trebuie ca „alimentările și retragerile să se facă rapid și ieftin. Este de preferat ca brokerul sa dețină conturile în România“, adaugă  Cristian Cochintu.

Jungla română

În România, societățile de brokeraj FOREX online sunt autorizate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), în curtea căreia a picat sarcina, fără ca ea s-o dorească. Firmele de brokeraj Forex au însă în ofertă și tranzacționarea de produse derivate legate de acțiuni și mărfuri ca metalele, grâul sau aurul și, astfel, CNVM nu prea a mai avut loc de întors. Dar nici nu a mers prea departe cu eforturile de supraveghere. De fapt, cu supravegherea acestei piețe nu se ocupă deloc. Nici nu ar avea de ce să-și facă griji, atâta vreme cât încasează comisioane uriașe de la marile fonduri de investiții precum SIF-urile și Fondul Proprietatea.

„Instrumentele tranzacționate fac arareori obiectul reglementărilor instituțiilor pertinente. Sunt instrumente greu de monitorizat şi de standardizat“, spune Victor Safta, de la X Trade Brokers (XYB).

Altfel spus, în România doar probitatea profesională a brokerilor vă poate feri de abuzuri, ca și sfaturile unui profesionist din interior sau ale unui jucător mai experimentat.

CNVM autorizează brokerii forex că satisfac niște cerințe de capital propriu, dar aici se și oprește activitatea de supraveghere a operațiunilor brokerilor, pentru că Autoritatea română nu recunoaște instrumentele CFD ca valori mobiliare și dacă nu le recunoaște nici nu vrea să aibă de a face cu ele.

Ceea ce înseamnă că jucătorii nici nu sunt băgați în seamă de Fondul de garantare a investitorilor din România, care ar trebui să-i despăgubească pe aceştia în cazul falimentului brokerilor. Brokerii importanți activi în România sunt, însă, filiale ale unor firme din străinătate și prin urmare trebuie verificată tot acolo modalitatea de garantare.

Precauții elementare

Se recomandă mai întâi ca investitorii să testeze la maximum platforma demo și serviciile brokerului anterior deciziei, înainte de  de a face pasul spre un cont real. Costurile tranzacționării sunt de asemenea criterii foarte importante de alegere a brokerului, la fel și calitatea execuţiei.

Apoi, „bunele practici pot fi testate prin deschiderea unui cont de trading live cu suma minimă cerută. În timp traderul va şti dacă brokerul se comportă onest sau nu“, spune Florin Dobrin, proprietarul firmei care asigură logistica web pentru accesul la platforma forex Gain Capital Group. Adică, în acest mod se călește una dintre principalele calități ale unui jucător FX, răbdarea.

Apoi, fie și autorizat, brokerul trebuie cunoscut cât mai bine. „Criteriul principal pentru alegerea unui broker de Forex este bonitatea lui și tipul de autorizare sau nu al acestuia pe una din pietele financiare principale ale lumii…în special SUA si Marea Britanie. Pe piața americană, condițiile de autorizare sunt foarte drastice, acestea implicand și menținerea de bune practici în raport cu investitorii“. spune Florin Dobrin.

Bonitatea brokerului este greu de verificat, depinde de transparența companiei de brokeraj respectivă, care poate fi insuficientă. De aceea trebuie cercetate casele de brokeraj care folosesc camuflajul, nedivulgând datele despre performanţele lor financiare, sub pretext că nu sunt datoare să le divulge.

„Bonitatea poate fi verificată în raportările periodice ale companiei respective, prin studierea acționariatului. În cazul unei companii publice (listate la o bursă) aceste informaţii sunt publice“ spune reprezentantul Gain Capital Group, care este listată la Bursa din New York.

Domiciliului fiscal, adică înregistrarea în paradisuri fiscale a firmei de brokeraj este de natură să stârnească suspiciuni, în anumuite cazuri ca şi ofertele de bonus-uri la alimentarea contului sau cu levier de tranzacționare foarte mare. „Sunt  lucruri care dau de gândit unui trader avizat“, conchide Florin Dobrin.

Brokerii autentici

Sunt două categorii de case de brokeraj, după Victor Safta de la X Trade Brokers (XTB): cele reglementate şi monitorizate de autorități și  simplele SRL-uri.

Brokerii autentici  funcționează ca niște formatori de piață (market maker): afișează cotații ferme de cumpărare – bid, și  vânzare – ask și asigură licjhiditatea pieței  prin executarea ordinelor clienților, conform cotațiilor afișate, n.r.).

Mai precis, „pentru pozițiile pe care brokerul FX (forex) le are cu clienții, brokerul deschide alte poziții în piață. În acest mod, atunci când clientul pierde bani pe o poziție deschisă cu brokerul, brokerul, la rândul lui, pierde pe poziția deschisă în piață, care o acoperă pe ce cu clientul său“, explică Victor Safta.

Invers, atunci când clientul câștigă, brokerul, la rândul său, va câștiga. În acest caz veniturile brokerului sunt în adaosurile la spread, care ar trebui să fie transparente. La vedere.

Atunci cand un client trader dă ordin de cumpărare, casa de brokeraj îi vinde cantitatea respectivă. Periodic, odată la o oră, să zicem, casa de brokeraj intră în piață pentru cantități mai mari, pentru a acoperi sumele aferente ordinelor clienţilor.

Brokerii formatori de piață, băncile și alte instituții financiare intră în piață prin sisteme de tip Electronic Communications Network (ECN). Este, desigur, preferabil, dar nu neapărat mai ușor, pentru un trader (investitor, client de FX) să intre direct în ECN. Marii jucători preferă aceste rețele, la care oferă acces brokeri de tipul  Gain Capital Group, care câștigă doar din comisionul pentru fiecare tranzacție a clientului.   

Mecanismul păcălelii

Există însă și o altă practică. Chiar dacă „dealerul nu influențează în nici un fel deciziile clientului, atunci când mișcarea pieței este mai rapidă și dealerul nu poate obţine din sistemul interbancar (sau nu mai poate oferi, n.r.)  un preț ca să asigure clienţilor preţuri cel puțin egale cu cele din ordine“, dezvăluie Cristian Cochintu, analistul de la  Admiral Markets.

Este o preblemă de competenţă, în fond, dar poate fi şi ghinion. Brokerul respectiv „va trebui să-l recoteze pe client (să îi dea o altă cotaţie, n.r.) pentru a nu înregistra o pierdere. Recotările sunt deranjante, adesea fiind repetate in momente de volatilitate, și de fiecare dată împotriva clientului“, spune Cristian Cochintu.

O astfel de practică poate fi doar semnul unei competenţe limitate a brokerului. Sunt însă cazuri, ca acelea în care brokerii nici măcar nu sunt autorizaţi, în care „casa de brokeraj  este , mai degrabă, o casă de pariuri. Poziţiile pe care clienţii le deschid cu „brokerul” nu sunt echilibrate în piaţă. Brokerul se expune riscului de piaţă cu toate poziţiile clienţilor“, dar nu contează pentru el, căci va câştiga din pierderile clienţilor, explică Victor Safta.

„Cât timp statisticile privind clienţi perdanţi sunt în favoarea brokerului (de obicei peste 80%), acesta câștigă mai mulți bani decât dacă ar funcționa ca un broker onest, din prima categorie.

Veniturile brokerului în acest caz sunt realizate din pierderile clienților. De fiecare dată când un client pierde, pierderea clientului rămâne în contul brokerului ca venit, pozițiile brokerului nefiind echilibrate în piață“, explică directorul XTB.

În situația în care clientul realizează profituri, brokerul trebuie să plătească din banii proprii deoarece nu a deschis poziții în piață pentru acoperirea ordinelor primite și nu a câștigat la rândul său. „În astfel de cazuri apar situațiile pe care le-a menționat jucătorul dumnevoastră“, ne spune Victor Safta.

„Brokerii necinstiți apelează la o suită de modalități de a îngreuna profitul clientilor,  de la ordine de stop loss vânate,  până la cotații eronate menite să declanșeze ordine stop-out.

Identificarea brokerilor necinstiți nu este întotdeauna ușoară, când aceștia folosesc  „licențe” care nu garantează, de fapt, bunele practici din FX. Acest articol  nu poate răspunde la întrebarea dacă o licență (autorizație) emisă de CNVM garantează, în fapt,  altcceva decât un minim de capital al firmei de brokeraj.