Care a fost cel mai greu moment, de la nominalizare la votul din Parlament?
Cred că a fost o etapă cu momente grele, n-a fost unul singur, dar bineînţeles că cel mai greu moment este impactul propunerii. Acesta e, în viziunea mea, un moment dificil. Să auzi că trebuie să faci ceva dificil, într-un timp scurt, trebuie să ajungi la un rezultat sau să nu ajungi la el şi, dacă ajungi, să ştii ce să faci după aceea. Impactul informaţional atunci este puternic. După aceea trebuie să ai răbdare, să vorbeşti cu toată lumea, să înţelegi toate punctele de vedere, să te duci acasă, să pui mâna pe creion, să încerci să faci toate calculele. Acesta este un alt moment dificil.
După aceea, trebuie să-ţi asumi, în procesul acesta de negociere, să respingi, să ştii să faci compromisurile acceptabile şi aşa mai departe.
Aţi pornit practic, o misiune aproape imposibilă: să convingeţi trei partide, care vă erau ostile din start. Spuneaţi că aveţi argumentele pentru a-i convinge.
Da, am spus că am argumente şi le-am şi folosit. Principalele argumente pe care le-am spus, într-o formă sau alta, le-aţi auzit în discursul meu de învestitură. Ele au fost întotdeauna economice. Le-am explicat că momentele prin care trece ţara acum sunt dificile, criza politică le-a accentuat, le-am explicat care sunt costurile în termeni financiari, că obiectuivul gândirii politice trebuie să se mute, cumva, şi spre cel din perspectivă economică, să se focalizeze pe cetăţeanul român, care trebuie să suporte consecinţele acestor decizii.
Momentul exaltării celor care au spus “în sfârşit un premier desemnat care cunoaşte economie” a fost diminuat de regăsirea în cabinetul dvs. a unei mari părţi din vechii miniştri ai cabinetului şi actualii ministri interimari. Cum s-a ajuns la această situaţie?
Eu am spus de la început că sunt adeptul unui guvern politic. Este impresionant să vezi că de la ceea ce am spus eu a apărut o vorbă, şi anume "guvern de tehnocraţi". Este foarte greu acum să decidem cine a lansat-o. Presa a luat-o, a rostogolit-o şi această afrirmaţie a mea s-a transformat într-un neadevăr, cum că se preferă un gurvern de tehnocraţi. Deci acesta este un prim aspect. Eu am fost foarte clar la început: preferinţa mea este un guvern politic.
Aţi vorbit însă şi cu tehnocraţi. Aţi avansat şase nume.
Da, dar este, după parerea mea, o naivitate să crezi că un guvern, mai ales în momente de criză, poate să fie făcut exclusiv din tehnocraţi, astfel că eu am avut în vedere ideea de bază, după părerea mea, că nu neapărat un politician nu este un tehnocrat. Astfel că aţi văzut, în guvernul pe care l-am propus, tehnocraţi cu o pondere mai mare de jumătate şi oameni politici. Dar, în viziunea mea, toţi sunt tehnocraţi.
Pe de altă parte, s-au regăsit nume care au eşuat în a limita efectele crizei: Ministerul Finanţelor, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării. S-au regăsit nume care au fost şi până acum. Aţi avut şi alte opţiuni pentru finanţe, economie sau pentru portofoliul pe care l-aţi atribuit domnului Blaga?
Procesul acesta de negociere este foarte dificil. Eu acum nu vreau să dau vreun nume dar, în acest proces, eşti nevoit să fii suficient de tare şi să spui “nu” la anumite nume dar, în acelaşi timp, trebuie să fii şi suficient de flexibil şi să spui “da” unor nume care pot fi un compromis acceptabil. Deci nu leg aceste două idei de vreun nume, dar vă spun că ele sunt parte din negociere. Eu am spus că am ales cel mai bun guvern posibil. Posibil înseamnă că m-am confruntat şi am analizat cu toate restricţiile care le-am avut în faţă.
S-au regăsit şi compromisuri acceptabile, aşadar, în acest guvern?
Sigur că da. Sunt compromisuri acceptabile, atâta timp cât nu aduc mai multe costuri decât beneficii. Să nu credeţi că eu am îmbrăţişat 100%, fără nicio îndoială, absolut toţi membri echipei. Eu însumi am fost desemnat de preşedinte pornind de la ideea că sunt, în primul rând, economist, că am o anumită experienţă în lucruri similare cu ceea ce se întâmplă în România, dar asta nu înseamnă că sunt singurul care ar putea să facă acest lucru. Am fost o soluţie, dar nu înseamnă că eram singura. Acelaşi lucru se aplică şi în ceea ce priveşte membrii unui cabinet.
A fost o soluţie. Aţi folosit astăzi cuvântul “misiune”. O să vă rog să detaliaţi pe marginea acestui cuvânt.
Da, am văzut că a fost întors pe toate părţile. Vreau să precizez că eu am acceptat propunerea preşedintelui într-un moment greu. Dacă vă aduceţi aminte, noiembrie 2008, era un moment mai puţin dificil, după părerea mea. Acum, într-un moment mai greu, am spus că “da”. Din acest punct de vedere am folosit cuvântul misiune. Mi-am asumat misiunea de a încerca să formez majoritatea care să ducă guvernul acesta la puteri depline şi să funcţioneze în mod democratic în România. S-a dovedit astăzi că nu a fost posibil, dar asta a fost misiunea pe care mi-am asumat-o.
Aş vrea să vă întreb dacă au fost oameni pe care vi i-aţi dorit cu toată inima în guvern şi nu i-aţi reuşit să-i convingeţi şi dacă ne puteţi da două-trei nume.
Am să evit să vă dau două-trei nume dar o să vă explic cum am gândit. Bineînţeles că sunt oameni pe acre ai vrea, în mod ferm, să-i ai alături pentru că s-a întâmplat să-i vezi, să-i întâlneşti, să-i cunoşti şi să crezi cu adevărat în ei. Logica după care m-am ghidat a fost aceea că eu aş fi vrut să am oameni, de exemplu, foarte buni profesionişti, care sunt în jurul domnului Geoană. Aş fi vrut să am oameni foarte buni profesionişti care sunt acum în jurul domnului Antonescu. După cum, bineînţeles, am vrut să am specialişti care sunt în jurul domnului Băsescu. Mă întorc la ideea principală a dvs.: Da.
După aceea, gândiţi-vă: sunt experţi de la BNR pe care îi cunosc. Am lucrat patru ani la FMI. Sunt mulţi români – nu foarte mulţi, sunt puţini, dar sunt mulţi raportat la numărul de cabinete.
Şi totuşi nu s-au regăsit în acest guvern.
Am spus de la început că acest guvern trebuie să fie politic şi, dacă ar fi să spun cum ar fi fost perfect acest guvern, ar fi fost să fie pur politic, după părere mea.
Pur politic nu putea pt că dvs sunteţi apolitic
Eu sunt apolitic, într-adevăr. Mă rog, nicio fiinţă umană nu este apolitică. Dar nu sunt, în orice caz, membri al unui partid, nu activez ca şi când aş acţiona în sensurile unui partid.
În privinţa componenţei, aş vrea să vă întreb dacă la finanţe, la economie şi la transporturi a fost prima dvs. opţiune numele care s-au regăsit în cabinet?
Eu am spus o dată, deci nu pot să neg acest lucru. În ce sens prima opţiune?
Adică actualul ministru al finanţelor, care este şi cel interimar, a fost cel cu care aţi umplut din prima căsuţa ministrului finanţelor. Actualul ministru al economiei…
Nu, o altă persoană a fost cea care a fost prima pe listă. Dar, oricum, implicit eu eram primul pe listă. Vă daţi seama că n-am plecat la drum cu ideea că am în cap ceva dinainte şi că ştiam.
Nu prea aţi avut timp să gândiţi înainte pentru că desemnarea a venit foarte rapid.
Exact, desemnarea a venit foarte rapid, şi nu a fost anunţată ex-ante faţă de momentul anunţării către public. Deci ceea ce am făcut a fost să explorez toate opţiunile pe care le-aş avea. Cu această contrângere: să fie politic şi, mai ales, să ştie să apese în mod rapid pe butoane. Dacă dvs. vreţi să vorbiţi despre domnul Pogea, eu nu vreau să vorbesc despre vreun membru al cabinetului, dar vă spun că este unul dintre cei care ştie să apese pe aceste butoane la timp şi, aţi văzut, eu totdeauna am vrut să dau un sens şi de urgenţă pentru unele probleme din România. Şi ele chiar sunt urgente. Atunci e nevoie să ai astfel de oamnei.
Cum aţi ajuns la actuala structură a presupusului cabinet, mai robust, cu mai puţine ministere?
Teoria mea este că nu poţi să faci permanent schimbări în nucleul dur al unui guvern. Este un număr de ministere care se vor regăsi acolo tot timpul Aşa este definit şi în teorie rolul statului. Are câteva obligaţii foarte clare. În jurul acestui nucleu dur se pot face diverse variante. Ele depind foarte mult de timpul la care le faci, de condiţia ţării, de echilibrele politice din ţară şi aşa mai departe. Daţi-mi voie să vă dau un exemplu. Ministerul Turismului nu mai apare separat. Eu am fost bucuros când am văzut, cândva, că există un minister al turismului mai ales că, la noi în România, este larg răspândită concepţia că agricultura şi turismul sunt două sectoare care pot să propulseze România la nivelul la care noi nu ne imaginăm. Dar, în acelaşi timp, am considerat că acelaşi funcţii pot fi făcute de o grupare, de un alt minister care să grupeze aceste funcţii. Ceea ce m-a dus pe mine, pe de o parte, la o structură mai flexibilă- zic eu. Pe de altă parte, mi-ar fi permis să reduc cheltuielile de funcţionare a guvernului. Acesta este un criteriu foarte important.
Aici vă rog o nuanţă pentru că a fost un moment oarecum amuzant. Doamna Udrea a spus “nu vreau să fac parte din cabinetul Croitioru”. A zis când deja nu mai exista dânsa în posibilul cabinet Croitoru sau înainte?
Nu îmi mai aduc aminte când a spus dar îmi aduc aminte când a spus că, într-adevăr, nu-şi doreşte să facă şi am înţeles că este aplecată mai mult spre campanie.
Dar era pe lista dv? Pentru că au fost oameni care au spus că, atunci când a văzut lista că nu se regăseşte acolo, a ieşit doamna Uderea şi a spus “nu vreau să fac parte din cabinetul Croitoru”.
Cine a văzut această listă când vă spun că lista asta am avut-o numai eu.
Nu şi singurul partid care v-a susţinut?
Nu, v-am spus. Eu am precizat că primul şi ultimul cuvânt asupra guvernului îmi aparţine. Dar v-am spus că a existat un proces de negociere pentru că partidul care m-a susţinut n-avenit pur şi simplu şi a spus “uite, vino aici şi alege-ţi orice”. Ei au negociat. Deci eu v-am spus că Ministerul Turimului nu a mai avut loc în această schemă din raţiunile pe care vi le-am spus, nu din alte raţiuni. La fel şi cu întreprinderile mici şi mijlocii şi aşa mai departe. Deci relaţia asta dde anterioritate eu nu o pot stabili acum.
Recomandaţi viitorului guvern să păstreze această structură mai flexibilă, mai robustă, cu mai puţine ministere. Sau este şi ea optimizabilă?
Este optimizabilă. Să vă spun de ce: pentru că depinde de cine participă la formarea guvernului. Vorbeam de echilibrele policitce. Dacă sunt multe partide care doresc, trebuie să dai o anumită satifacţie. Deci, cu cât sunt mai multe partide care participă la guvernare – când este o coaliţie în guvernare, creşte şi numărul de minsitere. Pentru că toţi îşi dopresc să se implice, să aibă sentimentul că sunt acolo şi altfel decât prin sprijinul din parlament. Şi trebuie să aibă clar acest sentiment că acţionează. Aţi văzut şi dvs. că întotdeauna în România guvernele au pulsat în funţie de gradul de fragemntare a spectrului politic venit la guvernare.
Varujan Vosganian, fostul ministru de finanţe, care a condus la cel mai mare deficit bugetar din 1989 şi până acum, făcea astăzi comentarii legate de responsabilitatea fiscală, despre cum se face un buget. Cum aţi perceput o astfel de atitudine, până la urmă?
Este interesant să vedeţi cum domnul Vosganian vorbeşte atât de clar despre acest lucru, pentru că, dacă cineva analizează politica fiscală din anul 2008, ar înţelege greu cum poate să facă aceste afirmaţii. S-a referit domnul Vosganian şi la Banca Naţională, că de ce nu am explicat că politica fiscală nu este adecvată. Vreau să vă spun că Banca Naţională şi Ministerul de Finanţe au întâlniri săptămânale. Acolo se corelează politica monetară cu politica fiscală, mai ales în ceea ce priveşte, de exemplu, managementul lichidităţii. Vă daţi seama că am spus, de nenumărate ori şi nenumăraţilor miniştri care au fost la finanţe, care sunt slăbiciunile politicii fiscale din punctul de vedere al unui mix coerent, pentru că vedeam ce nu se potriveşte cu politica monetară. Eu, personal, şi în 2005, şi în 2006, şi în 2007, şi în 2008, am spus cât am putut de tare şi direct miniştrilor de finanţe, şi în articole şi aşa mai departe, că România este în poziţia de a avea un surplus fiscal mai degrabă decât un deficit.
Şi aţi avertizat toţi foştii miniştri…
Am avertizat şi-am spus „E bine să aveţi surplus fiscal.” Şi-am dat şi motivul: pentru că se acumulează condiţiile pentru izbucnirea unei crize pe plan mondial. Acest lucru nu l-am spus eu, eu nu sunt Mafalda. Spuneau foarte mulţi analişti, inclusiv Fondul a avertizat asupra acestor lucruri.
Fondul, Comisia Europeană…
Da, deci foarte multe funcţii de analiză serioasă. Nimeni nu a ascultat pentru că e greu să crezi că vremurile bune se termină deodată. În 2008, ca să fiu mai specific, domnul Vosganian era ministru de finanţe. Politica fiscală a mers, a echivalat, prin modul în care a fost făcută, cu mutarea deficitului la 5,2 %.
5,5 %, până la urmă, recalculat…
Da, exact, în condiţiile în care economia creştea oricum. Vă aduceţi aminte de motoarele care duduiau… Deci, în acest context, am spus că este prea mult, trebuie oprit, n-o să se sfârşească cu bine…
Au pus gaz peste foc…
Au pus gaz peste foc. Şi-am spus că nu se toarnă gaz peste foc. Şi, în aceste condiţii, modul în care s-au comportat a echivalat politica fiscală a anului 2008 cu dezarmarea unei armate înainte de începerea războiului. Erau clare semnele crizei, semnele apăruseră în 2007 în Statele Unite, s-au extins rapid şi noi, cu toate astea, nu am înţeles acest lucru.
Bun, dar vedem acum…
Ne-au lăsat în faţa crizei cu un deficit mare, în loc să ne fi lăsat cu un surplus.
Cum poate vorbi domnul Vosganian de responsabilitate? Explicaţi dumneavoastră cum s-a ajuns aici, când 5,5 la sută deficit bugetar de la dânsul vine…
E dificil de înţeles cum, pe ce baze poate un mmistru de finanţe care a turnat gaz pe foc să vorbească de responsabilitate. Deficitul acesta de 8,1% vine din rigidităţile legislative, din acest motiv vorbim astăzi în legătură cu acordul cu FMI, Banca Mondială, de adoptarea unor legi, ca să nu ducem deficitul la 8%. E vorba de reforme, despre acelaşi lucru ar fi trebuit să se vorbească şi în 2008. Pe lângă reforma salariilor, care nu a apărut ca necesitate acum, în 2009, când vorbim despre ea, este o necesitate de câţiva ani de zile, pentru că în trei ani s-au dublat aceste salarii. Era vorba chiar de concepţie, greşită după părerea mea. Aau permis ca salariile să crească atât de repede, comparativ cu calitatea serviciilor.
Pe parcursul discuiilor politice aţi amintit programul de guvernare, aţi amintit unde trebuie să ajungă România în următoarele luni.
Programul de guvernare este un subiect interesant, mai ales pentru că a fost obiectul unor critici severe, nejustificate după părerea mea, şi anume că seamănă foarte mult cu programul anterior. În primul rând, noi avem un program agreeat cu UE, FMI, BM şi alte instituţii financiare. Deci programul acesta cu fondul a venit pornind de la programul economic pe care Guvernul Boc, sprijinit de ambele partide, şi de PDl şi de PSD, l-a lansat în decembrie 2008. Evoluţiile din economie au fost atât de rapide, încât au făcut necesară încheierea acordului cu instituţiile menţioante şi modificarea programului. În clipa în care a fost modificat, acesta reprezintă de fapt programul de guvernare a României. Eu a trebuit să-l preiau, pentru că altfel era ca şi când aş fi spus că negăm ceea ce s-a făcut cu FMI, BM şi UE. Or asta nu este posibil.
Cabinetul Boc a pornit cu un program care prevedea reducere adeficitului bugetar la 1,7 din PIB anul acesta, iar deficitul va fi 8%. Deci e un program de guvernare care nu a fosrt respectat. În programul dv nu se regăseşte aşa ceva, ci parametrii agreaţi cu instituţiile internaţioanle.
De aceea am şi spus că programul Guvernului Boc a fost ajustat, dar după aceea a devenit programul autorităţilor române şi trebuie îndeplinit. Deci, din acest punct de vedere, nu avea cum să fie altfel. Dar există etapizare. Am spus că acest guvern, dacă va fi aprobat, va duce la îndeplinire pe termen scurt măsurile prevăzute în acord, prin termen scurt, înţelegând anul 2009, şi pe termen mediu, începând cu 2010 şi până la în perioada de încheiere a acordurilor.
Necesarul de finanţare a Românie a fost unul din motivele care v-au determinat să acceptaţi această desemnare. În momentul de faţă, cum priviţi acordul cu FMI? Din semnalele dv, intră tranşa a treia până la 31 decembrie?
Este destul de dificil, la ora aceasta. Ar fi avut o şansă, dacă s-ar fi votat guvernul. Am fi fost pregătiţi să punem piciorul pe acceleraţie şi să facem tot ce depindea de echipa aceasta. Am văzut că Curtea Constituţională a făcut un pas înainte şi a permis adoptarea legii salarizării
Printre altele, şi cele 10 zile de vacanţă forţată, dar nu mai este timp.
Din păcate, nu mai e timp. Treebuie găsit ceva compensatoriu, dacă vrem să intrăm exact în parametri, pentru că este vorba de a sta în deficitul de 7,3%. Echipa FMI nu poate să se ducă pe data de 14 decembrie la boardul Fondului şi să spună “ştiţi, nu s-au adoptat unele legi, din cauza asta, în loc de 7,3 o să avem 8,1,” boardul FMI va spune “bine, dar asta este esenţa acordului”.
Având elementele de acum, mai degrabă vom primi tranşa până la 31 decembrie sau mai degrabă nu o vom primi?
Este posibil orice, dar şansele de a o primi au scăzut deamatic astăzi. Depinde şi de alte lucruri. Aţi văzutr că parlamentul a făcut un lucru bun: s-a angajat să respecte aceste angajamente cu FMI. Nu sunt jurist, îmi sunt neclare aspectele legale, nu ştiu cum o va face, dar s-au angajat să facă acest lucru.
Dar cum vor reuşi? Sunt cel puşin trei viziuni diferite. Ştim ţinta de deficit. Liberalii vor TVA mai mic, cotă unică mai mică. PSD, PDL, nu ştiu ce vor.Cum vor ajunge să respecte o ţintă când nu ştiu pârghiile?
Sunt declaraţii pe care le fac diverşi politicieni în campania electorală. Când ajungi la pupitru şi ai toate datele în faţă şi începi treptat să înţelegi, apare discrepanţa între unele promisiuni şi unele lucruri care se fac. Dacă te apleci asupra lucrurilor, vezi că nu mai e loc nici de crexut impotizele, pentru că ai costuri foarte mari în termenii creşterii economice, dar nic să le reduci, pentru că ai costuri foarte mari în termenii stabilităţii ecponomiei. Şi un parametru al stabilităţii este acest deficit.
Cum se vor corela dorinţele manifestate în campanie?
Nu pot să ştiu acest lucru, domniile lor trebuie să spună.
Cum v-aţi fi descurcat cu un guvern eminamente politic, care ar fu pus pe primul loc interesul electoral faţă de ceea economia justifică? Varujan Vosganian spune că economia este performantă când se bazează pe democraţie. Dacă democraţia cere lucruri iraţioanele din punct de vedere economic, cum ar fi interesul electoral, cum aţi fi îmăpăcat această situaţie?
Declaraţia că vom respecta angajamentele din acordurile cu UE, FMI şi Banca Mondială anulează implicit viziunea, cel puţin pe termen scurt, în legătură cu impozitele. Deocamdată nu se poate vorbi despre o creştere sau o scădere a taxelor. După părerea mea, este o corecţie implicită a acestei viziuni. Este o tendinţă spre un lucru responsabil Dacă aş fi avut un guvern independent, nu un guvern politic, aş fi avut grijă ca acest guvern, atunci când conducea treburile ţării, să nu o facă deraind spre interesele unui partid sau altul. Aceasta este misiunea unui independent.
În toamna trecută vi s-a propus dubaa calitate de prim-ministru şi de ministru de finanţe. V-aţi gândit şi la această dublă calitate?
Am spus că am avut această misiune, primită de la Preşedintele României, să încerc să cnstitui o majoritate, să formez un guvern şi să rezolv problemele curente ale ţării. Am încercat cu forţele mele s-o ating. Acum consider că misiunea mea s-a încheiat, am mi-am făcut datoria cu multă responsabilitate şi cu devotament pentru România.
Am mai spus că niciodată nu spui niciodată, dar cred că în această arie, misiunea mea s-a încheiat.
Cum interpretaţi o declaraţie mai veche a lui Videanu, care spunea că Guvernul Croitoru va trece, dacă nu din prima, din a doua nominalizare. Aţi accepta o nouă nominalizare?
Repet, eu consider că misiunea mea a fost îndeplintă şi pun punct aici.
Spuneaţi că măsurile care au fost întârziate prin atacarea la Curtea Constituţională sau alte mijloace vor necesita să se pună alţi bani în loc sau să se taie alte cheltiuieli. Ministerul Finanţelor anunţa că în 6 noiembrie vrea să împrumute de pe piaţa internă, în valută, peste 400 milioane de euro. Cum comentati acest demers?
E o procedură pe care ministerul de Finanţe o face… e un fel de a se asigura. Sunt proactivi, asta e un lucru foarte bun. Suma de 400 de milioane nu este foarte mare pentru românia, cred că o vor ridica, depinde de cost.
Când anunţi azi că poimâine ai nevoie de 400 miliaone, finanţarea nu va fi foarte ieftină.
Este decent să faci aşa. Foarte decent e să ai un calendar anunţat cu 12 luni înainte, astfel încât sectorul privat să ştie când va trage MF bani , pentru a se pregăti. E decent să anunţi cu ceva timp înainte. Repet, sunt proactivi şi asta e bine, iar dacă nu se găsesc bani din afară, acest exerciţiu nu este exclus să se repete.
La puţin timp după desemnare spuneaţi că necesarul de finanţare este de 3,5 mld euro. Tot acolo suntem?
3,.5 miliarde de euro dacă absolut toate măsurile prevăzute în acordul cu FMI, UE şi BM sunt îndeplinite la timp. Dar deja nu mai sunt. De unde vin aceşti bani? Unii dinre ei veneau din tranşă, 1,5 mld de la FMI, un miliard venea de la Uniunea Europeană, iar alţi bani erau luaţi din alte surse.
Acum nevoie rămân constante, 3,5 mld dacă toate condiţiile sunt îndeplinite. Dar dacă nu sunt îndeplinite, se întâmplă o deraiere în ambele direcţii – îţi cresc nevoile, pentru că neîdeplinind acele cerinţe trebuie să cheltuieşti mai mult, iar unele surse de amână sau dispar.
Situaţia e mai rea sau la fel de rea ca în momentul acceptării desemnării?
Mie mi se pare mult mai dificilă.
Cum au fost negocierile cu partidele politice? Aţi spus că veţi cunoaşte argumentele pe care să le folosiţu pentru a-i convinge. Nu i-aţi convins.
Am spus deja ce argumente am dat, nu i-am convins – eu m-am dus acolo şi am arătat ce cred că trebuie făcut şi de ce cred că trebuie votat guvernul pe care îl propun. Din păcate, a fost o atitudine absolut de logică politică, eu am încercat să-i atrag în logica economică, dar nu a existat această logică.
Domnul Goeana a numit votul “cronica unui eşec anunţat”…
Votul a fost politic, am spus şi in discursul de învestitură că am avut parte de antepronunţări, aceasta este una dintre ele. Întotdeauna mi s-a spus că nu e bine ce fac, că trebuie să-mi depun mandatul şi din ceste lozinci nu s-a ieşit, deci a fost un dialoig infirmativ, em înţeles punctul exclusiv politic de vedere, iar domniile lor l-au auzit pe cel din logica economică.
Din punctul dumneavoastră de vedere parlamentul a ratat şansa de a accepta un guvern măcar ceva mai bun decât vechiul guvern?
Nu spun că Guvernul Boc nu a fost un guvern bun. Acest guvern susţinut de PDL şi PSD s-a mişcat repede, a încheiat acordul cu UE, FMI şi BM şi au început să facă ceea ce trebuie – au creeat legea salariilor, legea pensiilor, legea responsabilităţii fiscale, au construit şi bugetul pe 2010. A fost un guvern reformist, pentru că a făcut ac reforme. Guvernul pe care l-aş fi condus eu continua aceste reforme şi, zic eu, ar fi fost un guvern mai suplu, pentru că avea 14 ministere şi poate cheltuia mai puţin din acest punct de vedere. Dar amândouă , şi aceasta era trăsătura lor comună, ar fi fost două guverne reformiste, pentru că guvernul pe care l-aş fi consdus n-ar fi făcut decât să meargă înanite cu aceste reforme.
De ce nici unul din cele şase nume de trehnocraţi nu s-au regăsit în guvern?
S-a întâmplat exact ca şi cu ideea de guvern politic, a fost luat, sucit, transformat dintr-un adevăr într-un neadevăr. Eu am spus că am lucrat cu cei şase la programul de guvernamre, ei m-au ajutat cu acest lucru. Am spus că pe unii dintre ei i-am întrebat chiar dacă ar vrea sp fie în guvern şi am spus că unii dintre cei întrebaţi nu au declinat. Oricum, opţiunea mea era pentru un guvern politic, dar într-adevăr, recunosc că poate, într-unul sau două posturi, în mod excepţional, cineva ar putea fi.
Dar e dificil să părăseşti un proiect, ştiind că s-ar putea ca acest guvern să supravieţuiască puţin timp. Poate că unele proiecte fac imposibilă plecarea omului de acolo. Am spus că am lucrat cu şase oameni la programul de guvernare, dar nu am spus că le-am propus tuturor să facă parte din guvern.
Am discutat cu doi dintre ei posibilitatea, nu le dau nuimele. I-am rugat să se gândească dacă ar fi intereaţi de anumite lcururi. Nu neapărat la nivel de ministru, ci şi de secretar de stat, pentru că şi aici este o mare nevoie.
Dintre miniştrii vechi, a existat din partea vreunuia vreo reţinere, având în vedere că guvernul a fost demis şi majoritatea membrilor săi au promit aviz negativ la audieri?
Am spus în procesul de negociere “nu” pentru unele persoane, iar pentru altele am zis “da”, deşi ştiam că este un compromis, dar un compromis bun pentru definiţia pe care v-am dat-o: mai multe beneficii, mai puţine costuri.
În acest moment, finanţarea deficitului este pusă în pericol, din punctul dumneavoastră de vedere?
Finanţarea deficitului este pusă în pericol, în ce sens: Ştiţi că niciodată nu se ajunge prea jos. Când te duci prea jos, este loc de orice. Nu cred că se va ajunge la neplată de salarii sau de pensii, dar se ajunge la un lucru chiar mai grav, la extinderea arieratelor pe care le are guvernul faţă de alţi furnizori.
Este ca un împrumut implicit şi forţat. Dacă un minister trebuie să vă dea un milion de euro, să zicem, înapoi, şi vi-l dă peste 12 luni, trebuie să supliniţi acel milion de euro care trebuie să vină din sectorul public de undeva, iar dacă nu găsiţi o sursă, trebuie să faceţi o restructurare dureroasă.
Deci creştetea arieratelor în România este un pericol. De aceea, în acordurile cu UE; FMI şi BM se prevăd sarcini legate de reducerea arieratelor. Dacă îmi aduc bine aminte, ele ar trebu să nu mai crească deloc până în septembrie şi să fie reduse total până în 2010.
Cum s-ar fi ajuns la deficit de 5,9% prin programul dumneavoastră de guvernare? Presupunea reduceri de personal bugetar şi în ce număr?
5.9% se atinge dacă se îndeplinesc o serie de reforme. În 2009, şi de asemenea în 2010. Pentru 2009, erau echivalentul a 10 zile de neplată a salariilor, cred că însemna 15% din total. Măsuri se prevăd şi pentru 2010. Nu ai cum să reduci cheltuielile de personal, din cauza legislaţiei în vigoare, dacă nu faci şi reduceri de personal care a fost angajat în exces.Şi ştiţi că resturcturarea agneţiilor merge şi în această direcţie.
Pentru 2010, de ordinul zecilor de mii ar fi fost reducerile de personal?
Eu, personal, nu cred că este ulşor de atins acest obiectiv, să dau sute de mii de oameni afară, am mai spus-o. De ordinul zecilor de mii este posibil.
Pentru 2010?
Da, pentru 2010. Sunt 602 mii de şomeri în România. Grosul creşterii din ultimul an a venit din sectorul privat. Din sectorul public nu a venit. Efortul sectorului public abia urmează. Acesta este răspunsul corect. Nu ştiu exact cifra, dar sectorul public trebuie să facă efortul de ajustare.
După ce trece agitaţia poilitică legată de prezidenţiale, aţi putea accepta o nominalizare, nu neapărat ca şef de guven, ci şi un alt portofoliu?
Sunt foarte interesat de cariera mea de economist bancher central în continuare. Eu am venit aici pentru că am înţeles de ce în această perioadă grea pot fi o soluţie. Eu nu mă văd mergând acolo, dacă nu este nevoie de mine.
CV
- Este consilierul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, pe probleme de politică monetară. A lucrat patru ani la Fondul Monetar Internaţional.
- A fost desemnat de preşedintele Traian Băsescu, luna trecută, să formeze guvernul României, dar nu a trecut de votul Parlamentului.
- Este profesor de macroeconomie şi autor a numeroase cărţi şi articole de specialitate.
