Am fost tâmpit.
Am dat peste un tip megarelaxat într-un colţişor de Teatru Act. Indiciul naturaleţii era felul în care trăgea din ţigară. Ardea cam un sfert din ea la un singur fum, fără să afişeze nici cel mai mic efort. Am început să vorbim despre maşini. Marcel Iureş îmi vorbea despre o Honda ca despre cel mai bun prieten, despre o Dacie ca despre o rudă dragă şi în vârstă, iar despre BMW ca despre amicul Patapievici. Când am ajuns la politică am găsit teorii închegate ale unui om chiar preocupat de subiect. Rândurile despre mistica statului ar trebui puse pe perete de partidele politice româneşti.
Am plecat de la interviu hipnotizat. Deja credeam că, din când în când, merită accelerată încălzirea globală cu un SUV puternic. Forţa de convingere a lui Marcel Iureş întrece caii putere ai maşinii pe care o conduce. Şi, după cum spune la un moment dat, nimic nu-i mai plăcut decât să conduci încet o maşină puternică. Cam asta a făcut actorul expert în persuasiune cu un biet jurnalist ca mine. Distraţi-vă. Citeste integral interviul in Cotidianul.ro.






