În paralel, o nouă reglementare legislativă promulgată în iulie de guvernul de dreapta condus de Silvio Berlusconi sancţionează imigrarea clandestină cu amenzi între 5.000 şi 10.000 euro, precum şi cu expulzarea imediată.
Este o situaţie ce afectează un mare număr de familii italiene, care, confruntate cu lipsa de grădiniţe, azile pentru bătrâni sau pentru persoane cu handicap, preferă să angajeze imigranţi clandestini. Pentru a pune în ordine situaţia în cazul persoanelor care au grijă de persoane cu handicap este nevoie doar de un certificat medical ce atestă dizabilitatea şi câteva formalităţi, printre care şi o taxă de 500 euro. În schimb, pentru a angaja menajere, baby-sitteri, grădinari, bucătari, şoferi sau paznici, famiile italiene trebuie să demonstreze că dispun de un venit anual de cel puţin 20.000 euro – sau 25.000 euro, pentru familiile cu mai multe venituri.
“Venitul mediu declarat de italieni este de 14.000 euro pe an. Cum vor proceda gospodăriile mai modeste, formate adesea din persoane vârstnice, nu neapărat dependente, dar care au nevoie de ajutor menajer?”, a comentat organizaţia catolică San Egidio, denunţând măsura drept una care favorizată familiile cu venituri mai mari.
Fără muncitori clandestini, cei mai mulţi provenind din Europa de Est, America de Sud şi Africa, aceste slujbe riscă să rămână vacante, deoarece italieni refuză în general să accepte locuri de muncă slab calificate şi plătite în medie cu 1.000 euro pe lună.
Ultima operaţiune de regularizare masivă în Italia a avut loc în 2002-2003, când aproape 700.000 de imigranţi au primit permise de rezidenţă. De atunci, cota anuală de noi muncitori imigranţi a fost fixată prin decret. În 2008, cota s-a cifrat la 128.000 persoane.
Pentru procedura în curs nu a fost fixată, însă, nicio limită. Aproape 3,9 milioane de imigranţi trăiesc în mod legal în Italia şi circa 600.000 sunt clandestini, potrivit unei estimări a Ministerului italian de Interne.
