„Proiectul este puţin ameninţat deoarece oamenii de la Pathe, care au lansat proiectul, spun că nu îl mai pot finanţa, că nu mai au bani”, a spus cu regret regizorul în cadrul unei discuţii cu jurnaliştii la festivalul de film de la Karlovy Vary din Cehia.

Vechiul său prieten, Vaclav Havel, fost disident, dramaturg şi fost preşedinte al Cehiei, a început anul trecut să lucreze la scenariul filmului, bazat pe romanul „Fantoma de la Munchen” al scriitorului francez Georges-Marc Benamou.

Filmul evocă dilema simplă cu care se confruntă toate societăţile din când în când, aceea a grevelor preventive, a explicat Milos Forman.

„Azi ne confruntăm cu aceeaşi mare dilemă – trebuie ca noi, occidentalii, să lansăm greve preventive împotriva instalţiilor nucleare din Coreea de Nord şi Iran, sau trebuie să aşteptăm să lanseze bomba?”, a adăugat Forman.

Acordurile de la Munchen au fost semnate în septembrie 1938 de Germania nazistă, Franţa, Marea Britanie şi Italia, reprezentate de Adolf Hitler, Edouard Daladier, Neville Chamberlain şi Benito Mussolini. „Fantoma de la Munchen” povesteşte această conferinţă crucială prin ochii unei tinere jurnaliste americane care îl provoacă pe Daladier să se destăinuie, la 30 de ani de la semnarea acordurilor.

Forman vrea să filmeze la Paris şi la Munchen şi a ales-o pe Kate Winslet pentru rolul tinerei jurnaliste, dar nu ştie încă cine îi va încarna pe Hitler, Daladier, Chamberlain şi Mussolini. „Nu am hotărât încă dacă va fi un film în limba engleză sau dacă fiecare personaj îşi va vorbi limba”, a spus regizorul. În engleză, potrivit acestuia, va fi un fim american mai convenţional, probabil mai bine digerat, dar mai puţin autentic.

În cadrul acordurilor de la Munchen, ceea ce îl interesează este ironia compromisului. „Hitler a semnat că nu are alte pretenţii teritoriale în Europa dacă preia munţii Sudeţi iar Daladier şi Chamberlain l-au crezut, sau aşa au vrut să creadă, că dacă îi cedează aceste teritorii, va fi pace”, explică Forman. Apoi, când Hitler a încălcat promisiunea, aliaţii trebuiau să îl atace, dar nu au făcut-o, a adăugat Forman.

Forman a sosit la Karlovy Vary pentru a participa la festivalul anual al filmului internaţional cu versiunea filmată a operei sale jazz „Promenade bien payée”, piesă muzicală din anii ’60 pusă în scenă în 2007 pe scena prestigiosului teatru naţional din Praga.

Plecat în exil în 1968 în Franţa şi apoi în SUA, cineastul a revenit regulat în Cehia după căderea regimului comunist pentru a filma sau pentru a-şi vizita apropiaţii. Azi el se simte ca acasă în SUA, Connecticut, unde locuiesc fiii săi James şi Andrew. Dar ceha rămâne limba pe care o vorbeşte şi se simte ceh când se întoarce în ţara sa natală unde locuiesc ceilalţi doi fii ai săi, gemenii Petr şi Matej, născuţi dintr-o primă căsătorie, înaintea exilului său.

Modest, Milos Forman, care a câştigat 13 premii Oscar cu „Zbor deasupra unui cuib de cuci” şi „Amadeus”, este sigur că dacă a reuşit la Hollywood, este pentru că nu a avut de ales. „Când am emigrat, nu mă puteam întoarce, la fel ca şi Roman Polanski, a trebuit să ne adaptăm”, a declarat acesta.

Forman spune că în acele timpuri, situaţia era diferită pentru regizori care, precum Alain Resnais sau Agnes Varda, veneau din ţări europene democratice şi care, pentru că nu era uşor să debutezi ca cineast, se puteau întoarce acasă unde erau trataţi ca nişte regi.

Vorbăreţ când vine vorba despre viaţa sa privată sau despre proiectele sale, regizorul preferă să tacă atunci când se vorbeşte despre sentimente legate de regimul comunist. Preferă să vorbească despre frumuseţea limbii cehe.