Cererea permanentă de personal calificat este una dintre caracteristicile pieţei muncii din România, chiar şi în perioada de scădere economică, susţin specialiştii în recrutare.
Salariile neatractive, deficienţele din sistemul de învăţământ sau migraţia sunt câteva dintre motivele care au condus la lipsa forţei de muncă specializate.
Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicale din Industria Alimentară (FSIA), spune că sectorul cărnii şi cel al panificaţiei se confruntă în prezent cu deficit acut de muncitori calificaţi. Măcelarii şi tranşatorii sunt printre cel mai greu de găsit, potrivit reprezentaţilor sindicatelor şi patronatelor din industria alimentară.
“România a avut măcelari foarte buni, şcoliţi, numai că salariile au rămas mici. Prin anii 1999-2000, în Germania era cerere mare de măcelari, ceea ce i-a făcut pe mulţi să plece din ţară. Pe lângă faptul că la noi se plătea prost, mai exista şi instabilitatea locurilor de muncă”, a declarat pentru Business Standard Dragoş Frumosu.
Potrivit acestuia, un motiv important pentru care mulţi au ales să plece din ţară este salariul, mult mai mare în Occident decât la noi.
“Salariul unui măcelar în Germania este de 1.000-1.200 de euro, în timp ce în ţară variază între 300 şi 350 de euro, cu ore suplimentare cu tot”, adaugă Frumosu.
Şi directorul executiv al Patronatului Român al Cărnii de Porc, Tudor Stanca, se plânge că nu prea mai sunt în România măcelari şi tranşatori. “Nu ştiu cine mai are în România tranşatori. Poate magazinele specializate mai au astfel de specialişti”, spune Tudor, care adaugă că producţia internă de carne de porc se vinde aproape în totalitate în stare proaspătă, neexistând disponibil pentru procesare, industria de specialitate fiind nevoită să apeleze la importuri.
Potrivit reprezentantului patronatului, muncitorii români primesc în străinătate 8-10 euro pe oră.
“Afară, măcelarii sunt răsfăţaţi. La ei se munceşte noaptea, ceea ce se plăteşte mai mult”, precizează Tudor. Florin Ochiană, HR operations manager în cadrul firmei de recrutare Lugera&Makler, confirmă că anumite categorii de muncitori calificaţi se găsesc greu pe piaţa locală, unde de multe ori este mai uşor să găseşti candidaţi de top management decât sudori în argon, tâmplari, dulgheri sau motostivuitorişti.
Potrivit unui studiu realizat de Manpower, una dintre cele mai cunoscute firme care oferă servicii de resurse umane la nivel internaţional, peste 60% dintre companiile de pe piaţa românească au dificultăţi în a găsi personal specializat. În acelaşi timp, România ocupă primul loc la nivel global cu cel mai mare deficit de personal calificat.
România importă muncitori calificaţi
Pe fondul lipsei de personal calificat, firmele din România apelează la forţă de muncă din străinătate, în prima jumătate a acestui an angajatorii “importând” peste 1.500 de muncitori calificaţi din alte state. Astfel, companiile au apelat la peste 170 de instalatori şi 150 de lăcătuşi, precum şi la un număr de peste 130 de montatori şi 100 de macaragii.
Firmele au mai angajat într-un număr mare şi muncitori străini care au calificări de electricieni, zidari, manipulatori utilaje, mecanici şi tinichigii, tâmplari, dulgheri, sudori şi vopsitori.
În opinia specialiştilor în recrutare, românii sunt în continuare atraşi de salariile mari din alte state. Potrivit datelor furnizate de firma de consultanţă HR Trenkwalder Sobis, salariile pe care le pot obţine muncitorii calificaţi în afara ţării sunt de trei până la cinci ori mai mari decât cele pe care le primesc în România. Un sudor câştigă, în medie, pe piaţa locală un salariu lunar de 400 de euro, mult mai puţin decât în ţările din Vest, unde poate lucra pentru un salariu care variază între 1.800 şi 2.200 de euro pe lună.
