În noaptea de 28 februarie 1953, Stalin şi-a convocat apropiaţii la vila sa, la ‘dacea’. Întrevederea a durat până la 4 dimineaţa. Apoi oaspeţii au plecat (ulterior aceştia au declarat la unison că nu au observat nicun semn de slăbiciune fizică la liderul sovietic), iar Stalin, înainte de a se duce la culcare, a lăsat gărzile de corp să plece şi a ordonat să nu fie trezit. Lumina în camera sa a fost aprinsă abia la 18.30, iar de intrat în cameră gardienii nu s-au încumetat decât la 22.00. Stalin era întins pe podea în propria urină şi a căzut, judecând după ora indicată de ceasul de mână spart, tocmai la 18.30.
Medicii nu au fost chemaţi imediat, iar majoritatea istoricilor converg în opinia că acest lucru a fost făcut intenţionat. Atunci când medicii şi-au făcut în sfârşit apariţia, aceştia au pus diagnosticul de atac cerebral major. Stalin era parţial paralizat şi vomita sânge. Agonia a continuat mai multe zile, iar în data de 5 martie a fost declarat decesul.
Se cunoaşte că la ordinul lui Stalin au avut loc 22 de tentative de omor la adresa lui Tito, inclusiv cu ajutorul unei cutii de bijuterii, la deschiderea căreia era lansat un gaz ce provoca paralizia sistemului nervos. Potrivit lui Pirjevec, în ziua morţii lui Stalin printre hârtiile sale a fost găsită o scrisoare de la Tito, în care se spunea că el nu va avea nevoie de atâtea încercări, ci îi va fi suficientă una singură. Cu toate acestea, autorul recenziei din revista americană, Noah Charney, subliniază că există o dovadă importantă în favoarea versiunii privind moartea din cauze fireşti a lui Stalin: înainte de aceasta, liderul sovietic suferise mai multe atacuri cerebrale minore.
De asemenea, corespondentul publicaţiei americane în Slovenia aminteşte de o altă opinie răspândită, conform căreia la vremea sa Stalin l-ar fi otrăvit pe Lenin. Există o scrisoare datată din 1923, adresată de Stalin Biroului Politic, în care aceasta informează că Lenin roagă să i se dea cianură de potasiu pentru a-i curma suferinţele provocate de boală, dar că Stalin, potrivit afirmaţiilor sale, ‘nu are tăria să îndeplinească rugămintea lui V.Ilici’ şi din acest motiv ‘este nevoit să refuze această misiune, oricât de umană şi necesară ar fi aceasta’. La o recentă conferinţă pe marginea acestui subiect, experţii au ajuns la concluzia că mesajul lui Stalin era unul prefăcut, deoarece lui Stalin îi convenea în mod clar moartea lui Lenin.
Dacă ambele versiuni sunt corecte, atunci se poate vorbi despre un fel de ‘justiţie divină’, conchide autorul recenziei din revista americană.
