O seamă de economişti dizidenţi vor să convingă factorii de decizie că teoria economică clasică nu mai poate readuce lumea pe o pantă crescătoare, se arată într-o analiză realizată de Bloomberg. Momentul pentru punerea pe tapet a unei noi teorii economice e prielnic, mai ales datorită anului electoral în care se află cea mai mare economie a lumii.

 
Fie că este vorba de ratele negative ale dobânzilor, sau de aşa numită metodă a banilor aruncaţi din elicopter pentru a impulsiona consumul, băncile centrale se chinuie să găsească mijloacele monetare cu care să mai stimuleze economiile. În ciuda tuturor eforturilor făcute de băncile centrale, creşterea economică se lasă aşteptată.

Economiştii care se opun teoriei clasice, solicită intevenţiile guvernelor în economie, în special prin investiţii care să ducă la relansare. Este vorba de adoptarea de politici fiscale în loc de politicile monetare care şi-au arătat limitele până în prezent.

 
Teoria Modernă a Banilor

Cererile pentru ca guvernele să preia eforturile de relansare economică se aud tot mai tare. Mulţi economişti şi top manageri se alătură acestor voci. Ray Dalio, şeful Bridgewater,cel mai mare hedge fund din lume şi Bill Gross de la fondul de investiţii Capital consideră că politicienii sunt strânşi cu uşa şi vor fi nevoiţi să accepte depăşiri ale limitelor impuse deficitelor bugetare.

„Este recunoscut, chiar şi de către comunitatea investitorilor, că politica monetară a epuizat muniţia”, a declarat Thomas Costerg economist şef la Standard Bank în New York. „Atenţia se îndreaptă acum spre politica fiscală”. Aceasta este cunoscută ca Teoria Modernă a Banilor (Modern Money Theory sau MMT).

Doctrina care o vechime de aproape 20 de ani, se află la periferia gândirii economicii, dar obţine audienţă mai mare prin abordarea neconvenţională asupra cheluielilor guvernamentale în ţările care utilizează propria valută.

Aceste ţări, spune MMT, nu se expun la riscul unor crize financiare, în cazul depăşirii cheltuielilor. Ele îşi pot menţine datoria în interior, de exemplu, în dolari sau yeni, dar deţin monopolul emiterii de dolari sau yeni, astfel că se îşi pot îndeplini obligaţiile de plată. Din acelaşi motiv, ele nu au nevoie să-şi finanţeze cheltuielile prin majorarea taxelor sau vânzarea de obligaţiuni de stat. Implicaţiile pe termen lung ale unei asemenea aborări i-a îngrijorat pe mulţi economişti.

„Nu am o problemă special cu deficitul bugetar” spune Aneta Markowska, economist-şef la Societe Generale, sucursala din New York. „Dar ideea tipăririi în cantităţi nelimitate de bani şi înregistrearea de deficite pe termen nelimitat, este nesustenabilă, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp”, adaugă ea.

Citeste mai mult: adev.ro/o43gy2