Dar nu totul este deja decis: această campanie intensă şi abruptă, care corespunde unor vremuri de incertitudine criză, a provocat deja destule surprize care nu pot fi eliminate nici de-acum încolo. Sondajele vor arăta egalitate până la final şi niciun candidat nu poate fi considerat câştigător până la numărarea voturilor. Dar cele 90 de minute de la Universitatea Hofstra, din Long Island, nu au adus veşti bune pentru Romney. Fostul guvernator s-a prezentat corect, la acelaşi nivel şi poate chiar peste Obama în unele chestiuni, precum şomajul sau situaţia economiei în general. Nu a făcut gafe majore, dar a tăcut când i s-a spus că este milionar şi plăteşte mai puţine impozite decât media cetăţenilor, nu a dat detalii despre o misterioasă reformă fiscală – care se presupune că ar ajuta clasa de mijloc fără să-i prejudicieze pe bogaţi – şi, mai ales, nu s-a ridicat la înălţimea unui om de stat în chestiuni legate de securitatea naţională, precum atacul din Libia.

Asupra subiectului Libia, Romney a fost prins cu garda jos, dovedind că a minţit când l-a acuzat pe Obama că nu a calificat atacul de la Benghazi drept un act terorist. În asemenea momente, când forţe străine atacă interesele SUA, americanii strâng de obicei rândurile în jurul preşedintelui şi nu acceptă încercările de distorsionare a unei tragedii. Aceasta este impresia pe care a lăsat-o Romney încercând să manipuleze această tragedie şi dându-i prilej lui Obama să pronunţe cea mai bună frază a serii: ‘Eu sunt preşedintele, comandantul şef, şi îmi asum responsabilitatea pentru cele întâmplate, iar astfel de acuzaţii sunt ofensatoare’. Un lucru similar i s-a întâmplat lui Romney şi în apărarea situaţiei sale financiare, atunci când Obama l-a chestionat în legătură cu investiţiile făcute în străinătate.

Romney a contraatacat întrebându-l pe preşedinte despre planurile sale de pensie. Obama i-a răspuns senin că sunt mult mai reduse decât ale adversarului său, făcând aluzie la situaţia de privilegiat al Romney şi la banii lui plasaţi în paradisuri fiscale. Confruntarea pe tema drepturilor femeilor este însă cea care l-ar putea prejudicia cel mai mult pe Romney, având în vedere că votul lor este văzut ca decisiv în privinţa rezultatului. Din cauza unei expresii colcviale nefericite, ‘o grămada de femei’, Romney a suscitat o amplă controversă în reţeaua socială, cu consecinţe greu de estimat. O altă temă sensibilă a fost cea a imigraţiei, unde Romney nu s-a prezentat nici bine, nici rău, având în vedere că el a evoluat de la un extremist antiimigraţie la un apărător fervent al legii Arizona, potrivit căreia pot rămâne în ţară imigranţii ilegali care studiază sau fac serviciul militar. S-ar putea să nu fi câştigat prea multe voturi în rândul hispanicilor, dar nici nu a pierdut.

Veştile rele pentru Romney, după a doua dezbatere, sunt că el a arătat deja tot ce poate, iar acest lucru nu este de ajuns pentru a deveni preşedinte. Prestaţia sa la Denver a fost una miraculoasă şi a scos în evidenţă un preşedinte Obama uzat şi obosit. Romney a ştiut să se prezinte atunci ca un candidat de centru şi a făcut electoratul să-l privească cu alţi ochi, ca alternativă şi opţiune viabilă. Însă Romney nu a putut merge mai departe de această ţintă şi pare să-şi fi epuizat resursele. Mai rămâne totuşi o dezbatere, dar miracolele nu se întâmplă în fiecare zi.