Sunt puţini cei care se pot lăuda cu o experienţă la fel de vastă ca a lui Gheorghe Dolofan în domeniul comerţului cu maşini din România. Dornic de a intra în lumea afacerilor imediat după trecerea României la capitalism el îşi înceracă norocul mai întâi în zona restaurantelor şi a comerţului cu alcool. „Când au apărut accizele pentru alcool am fost nevoit să ies din această afacere. Dacă funcţionam legal dădeam faliment din cauza concurenţei neloiale, iar dacă făceam ca ei riscam să ajung la puşcărie. Am continuat însă cu o afacere de import al echipamentelor necesare spălătoriilor, precum şi cu una de distribuţie a pompelor de alimentare pentru staţiile de carburanţi. La ambele am renunţat ulterior”, a povestit Gheorghe Dolofan în exclusivitate pentru Capital, începuturile sale ca om de afaceri în România.
A urmat criza din 2008 şi vremurile dificile pentru toţi cei implicaţi în afaceri cu maşini. „De atunci piaţa a tot scăzut. Din cauza crizei dar şi din cauza comerţului cu vehicule second-hand. Am ajuns de la 360.000 de maşini la maximum 100.000. Dintre care, o parte nu sunt vânzări în România, ci reexporturi. Marja dealerilor la vânzarea unei maşini noi a ajuns acum foarte mică. Doar ca idee, la maşini cu preţuri de aproximativ 10.000 de euro, dealerul câştigă între 150 de euro şi 300 de euro. La maşinile scumpe marjele sunt ceva mai mari. De aceea, în acest moment, business-ul cu maşini noi este unul foarte dificil la noi. Cred că un om care ar vrea să intre acum în această afacere nu-şi poate recupera investiţia mai devreme de 20 de ani. Doar concesiunea, dealership-ul, îl costă între 600.000 de euro şi 1,5 milioane în funcţie de oraş şi de cerinţele producătorului”, menţionează Gheorghe Dolofan adăugând şi câteva detalii despre modul în care a reuşit să-şi treacă firmele – Trust Motors, importatorul Peugeot şi, mai nou, Citroen, şi Eurial Invest, unul dintre dealerii din reţea – peste anii de criză: „Am avut atât momente plăcute cât şi mai puţin plăcute. În primul rând, m-a ferit Dumnezeu să fac împrumuturi la bancă. Lucrurile au mers bine exact atunci când era nevoie. Nu mă pot plânge nici acum. E drept că nu mai am profiturile din trecut. Diferenţele faţă de 2006 – 2007 sunt majore. Faptul că nu am făcut împrumuturi la bancă a fost foarte important. Dacă în momentele dificile aş fi avut şi rate la bancă era grav. Oricum, compania mea importatoare, Trust Motors, nu a avut niciodată pierderi. La dealerul Eurial, am avut pierderi mici în ultimii ani pentru că rulajul era mare. Dar nu am avut niciodată dificultăţi majore care să mă împiedice să-mi desfăşor activitatea. Unii spun că am o gândire înapoiată pentru că marile business-uri mondiale se fac cu bani împrumutaţi. E treaba lor şi le urez succes. Eu n-am făcut aşa ceva şi nici nu am în plan să fac”.
