Bloomberg Commodity Index s-a tranzacţionat din nou aproape de minimul pe un an.

La o săptămână de la acordul OPEC şi non-OPEC de a prelungi reducerile de producţie cu nouă luni, piaţa are o viziune destul de negativă cu privire la succesul acestui acord de a reduce inventarele globale. Creşterea producţiei din Libia, Nigeria şi SUA (pentru a menţiona doar cei mai mari contribuitori) încetineşte procesul. În plus, mai e şi faptul că preşedintele Trump a anunţat retragerea SUA din acordul de la Paris privind schimbările climatice, ceea ce i-a făcut pe investitori să speculeze dacă nu cumva acest lucru ar putea duce la o şi mai mare rezervă SUA de combustibili fosili.

Metalele preţioase au revenit asupra unora dintre recentele câştiguri considerabile înaintea unui raport extins neplăcut cu privire la piaţa muncii din SUA care a ajutat la creşterea aurului şi argintului. O posibilă întrerupere a tendinţei de scădere pe mai mulţi ani ar putea atrage un nou interes de cumpărare din partea fondurilor care acum deţin o poziţie neutră.

Atenţia pe termen scurt s-a mutat pe şedinţa din 14 iunie a Comitetului Federal al Operaţiunilor pe Piaţa Deschisă (FOMC) de unde este aşteptată o nouă creştere a dobânzii. În urma raportului slab cu privire la piaţa muncii din SUA din 2 iunie, vor creşte speculaţiile că FOMC va livra o creştere pacifistă a dobânzii, adică va reduce numărul preconizat de creşteri viitoare ale dobânzii.

Metalele industriale încă au probleme din cauza semnelor unei cereri în scădere, mai ales din China, unde creşterea lentă a creditelor şi politica monetară mai aspră au generat îngrijorări. Acestea sunt susţinute de o măsurare privată a producţiei chineze ce arată o contradicţie pentru prima dată în 11 luni. Nichelul este în top, scăzând la minimul pe un an, iar contractele futures cu minereul de fier tranzacţionate în Shanghai au ajuns la un minim pe şapte luni ca urmare a prăbuşirii preţului cu 40% faţă de vârful din februarie.

Produsele agricole de bază au avut o evoluţie amestecată, având loc o scădere a zahărului la un minim pe 13 luni, cu o compensare a câştigurilor înregistrate de cacao, cafea şi bumbac. Un start în forţă al sezonului ploios din India şi scăderea realului brazilian sunt cele mai recente chestiuni negative.

În general, Organizaţia Internaţională a Zahărului (OIZ) prognozează surplusuri în producţie atât în 2017-17, cât şi în 2018-19. Aceasta demonstrează ciclul relativ scurt al produselor agricole în comparaţie cu alte mărfuri, cu un preţ ridicat într-un an deseori urmat de o redresare puternică a producţiei şi preţuri mai mici în următorul an.

Producătorii OPEC şi non-OPEC au venit la şedinţa recentă de la Viena cu obiectivul de a menţine stabilitatea pieţei. Aceştia operau cu credinţa că o creştere sezonieră a cererii în a doua jumătate a anului va ajuta la accelerarea reducerii rezervelor globale.

Scăderea ce a urmat anunţului de a extinde reducerile în producţie a arătat că piaţa devenise din ce în ce mai nerăbdătoare. Riscul respectării reduse a acordului în lunile ce urmează rămâne destul de mare, în timp ce lipsa unei strategii de ieşire după T1’18 reprezintă, de asemenea, o provocare.

Piaţa a rămas agitată la ideea că producţia în creştere va lovi piaţa într-un moment în care producătorii SUA continuă să adauge barili în fiecare săptămână.

Preţurile petrolului par în prezent imune la veştile pozitive, scăderea din ultima săptămână fiind determinată de o concentrare intensă asupra rezervei în creştere. Sondajele cu privire la producţia pe luna mai, realizate de Reuters şi Bloomberg au indicat o creştere între 250 000 şi 315 000 barili/zi.

Acest lucru se datorează producţiei mai mari din Libia şi mai ales din Nigeria, ambele naţiuni fiind scutite de reducerea producţiei. Aceste creşteri au fost mai mult decât contrabalansate de respectarea continuă la nivel ridicat a acordului de către alţi membri.

În schimb, piaţa s-a concentrat pe creşterea continuă a producţiei care, atunci când se combină cu un salt al exporturilor SUA la un maxim record de 1,3 milioane barili/zi, suplimentează temerile cu privire la faptul că inventarele globale nu scad îndeajuns de repede.

Ca să pună sare pe rană, decizia preşedintelui Trump de a retrage SUA din acordul de la Paris cu privire la schimbările climatice a generat îngrijorări că creşterea producţiei americane de combustibili fosili s-ar putea accelera şi mai mult. Această temere a fost subliniată de curând de CEO-ul Rosneft din Rusia care a spus că SUA ar putea adăuga 1,5 milioane de barili/zi la producţia globală anul viitor, astfel anulând acordului OPEC/non-OPEC.

Piaţa petrolului se află din nou într-o situaţie în care cotele scăzute sunt pe termen lung şi doar o încetinire a producţiei din SUA ca reacţie la recenta scădere a preţului şi/sau o creştere puternică a cererii vor împiedica vânzătorii să câştige un atu. Perspectiva tehnică s-a deteriorat din nou, existând o evidenţiere la 42$/baril ca ţintă potenţială pentru ţiţeiul WTI.

Cu excepţia cazului în care datele concrete cu privire la creşterea cererii şi scăderea inventarului vor veni în ajutor, petrolul rămâne cu riscul de a suferi încă şi mai multe pierderi. Ne menţinem opinia că datele concrete vor susţine petrolul, iar aceasta ar trebui să ducă la o redresare în a doua jumătate a anului… dar probabil nu peste 55$/barili înainte ca atenţia asupra inventarului în creştere al Opec şi SUA din 2018 să facă rău sentimentului.

Ţiţeiul WTI este în prezent blocat într-un interval larg între 53,50$/b şi 43,75$/b. O scădere sub 47$/b ar putea semnala o prelungire, iniţial între 43,75$ şi posibil până la 42$/b, minimul din noiembrie.

Metalele preţioase au revenit la un trend crescător, chiar înainte ca raportul neplăcut cu privire la piaţa muncii din SUA pentru luna mai să ajute sectorul să se redreseze. Scăderea de acum două săptămâni a avut loc după ce aurul nu a reuşit din nou să întrerupă tendinţa de scădere din 2011, aceasta în ciuda celei mai mari creşteri săptămânale a fondurilor speculative din 2007 încoace. În ciuda acestei creşteri mari a cererii de investiţie din partea fondurilor speculative, după cum se poate vedea mai jos, poziţiile net long rămân aproape de media pe termen lung. Nu în ultimul rând argintul, unde s-a observat recent o poziţie net long redusă la un minim pe 16 luni într-o perioadă de cinci săptămâni.

Având în vedere că aurul caută îndrumare la Fed, scăderea reînnoită a preţurilor mărfurilor şi temerile continue cu privire la forţa celor două cele mai mari economii din lume, riscul FOMC ar putea duce la mai puţine, nu la mai multe creşteri ale dobânzii. Riscurile politice persistă, având în vedere că preşedintele Trump este din ce în ce mai mult pe cale să izoleze Statele Unite.

Tema dolarului puternic a dispărut în ultimele luni, căci creşterea europeană şi japoneză au produs o surpriză în tendinţa ascendentă.

Pe baza acestor factori, ne menţinem o perspectivă optimistă pentru aur peste 1230$/uncie, neutră mai jos, şi doar o scădere sub 1190$ ar putea forţa o schimbare către o perspectivă negativă. Întreruperea inevitabilă a tendinţei, în prezent la 1272$/uncie în graficul lunar şi 1278$/uncie în cel săptămânal ar putea duce la mişcarea în sus a pieţei, pe măsură ce avântul şi cumpărătorii de fonduri vor reacţiona la perspectiva tehnică îmbunătăţită, spune Hansen.

Însă, înainte de asta este posibil să apară un moment de vânzare a acţiunilor după ce valoarea acestora a crescut înainte de şedinţa FOMC. La cele trei creşteri anterioare ale dobânzii, aurul a scăzut înainte pentru ca apoi să se redreseze puternic.

Grupul Saxo Bank este specializat în investiţii şi tranzacţionare multi-asset. Fondată în 1992, având sediul central la Copenhaga, Saxo are peste 1500 de angajaţi în centre financiare de pe întreg globul, inclusiv la Londra, Singapore, Paris, Zurich, Dubai şi Tokio.