Poate trai Europa fara gazul rusesc?

Cooperarea e cheia, spune Comisia Europeană. Dovezile pe care se bazează noua strategie de securitate energetică arată că UE poate umple golul lăsat de o eventuală sistare a livrărilor de gaz rusesc.

 

Cum Gazprom acoperă o treime din necesarul de gaz al Europei, perturbarea ar putea fi gestionată doar dacă statele membre renunţă la interesele naţionale și operează ca un singur organism.

 

O abordare cooperativă înseamnă în primul rând exporturile de gaze între state chiar în lipsa profiturilor. Finlanda, Estonia, Bulgaria și ţările baltice depind aproape total de Gazprom, dar la celălalt capăt al spectrului sunt ţări precum România, Franţa, Danemarca sau Olanda, care importă foarte puţin gaz rusesc.

 

Unii analiști sunt de părere că există o șansă reală ca marile companii americane să primească licenţele de export pe care le cer. Dar și aici e o problemă de infrastructură. Sunt terminale speciale, mașinării uriașe de lichefiere și nave care să transporte gazul. Însă pentru gazoductele din Europa, pentru terminale de gaz lichefiat și nave noi e nevoie de investiţii de ordinul miliardelor de euro, bani care se vor amortiza doar dacă industria și consumatorii europeni acceptă preţuri mai mari la gaz. Exportatorii europeni ar fi nevoiţi să uite de profit pentru a acoperi necesarul Uniunii.

 

Toate priorităţile ar trebui reconfigurate pentru independenţa energetică, iar la început vor fi sacrificii pe toată linia.

 

Nici Rusia n-ar duce-o prea bine, Moscova s-ar faulta singură în eventualitatea unei sistări. Vânzările pe piaţa europeană aduc Gazpromului o treime din venituri. „Forbes” scrie că pierderea ar fi de 25 de miliarde de dolari și s-ar simţi și la nivelul veniturilor bugetare ale Rusiei. Bugetul depinde în proporţie de 55% pe taxele producătorilor de energie. Consumatorii ruși primesc gaz subvenţionat de trei ori mai ieftin decât cel pe care Rusia îl vinde în Europa. Beneficiile ar dispărea, dacă veniturile Gazprom ar fi retezate, iar rușii vor avea de suportat facturi mult mai mari. Același lucru e valabil însă și pentru statele foste membre URSS unde Rusia vinde cu 50% mai ieftin decât în Europa. Sateliţii Moscovei ar dispărea și, intern, preţurile mari la energie ar putea știrbi susţinerea guvernului. E un joc riscant pentru Rusia, iar regimul ar putea încerca să ţintească tocmai în punctul care ar face strategia Europei să funcţioneze.

 

Cooperarea în UE ar putea fi ameninţată, dacă unele state membre ar fi seduse cu oferte speciale la gaz. Moscova ar putea încerca să rupă Europa din interior.

 

Deși există alternative la gazul rusesc, alţi furnizori, alte pieţe, schimbarea de strategie e plină de provocări, nu poate fi una comodă și în niciun caz una ieftină. Va fi însă marele test pentru proiectul european.

 

Însă pentru a transporta resursele de la cei care le au la cei care au nevoie sunt necesare reţele de gazoducte și Europa s-a mișcat lent în această direcţie. Din 2009, după criza gazelor din Ucraina, investiţiile în infrastructură au urcat brusc pe agenda politică, dar au coborât la loc când relaţia cu Rusia s-au îndulcit. Revenirea tensiunilor e un imbold la acţiune.

 

Uniunea Europeană și Statele Unite sunt în fond aliaţi, iar Rusia e mai mult decât o problemă economică, e o problemă politică. Gazul rusesc e folosit ca armă, iar pentru securitatea Europei, Moscova trebuie dezarmată.

 

mai multe, pe digi24.ro

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed