Noua sărbătoare rusească aminteşte de un eveniment petrecut acum 400 de ani. Pe 4 noiembrie 1612, trupele poloneze au fost alungate de la Kremlin. Victoria asupra atacatorului polonez a marcat sfârşitul „Marii restrişti”(Smuta) – intervalul de 15 ani de puternică instabilitate politică, instalată după moartea ultimului ţar din dinastia Rurik .
„A fost o criză statală, un război civil. Prezenţa polonezilor la Moscova a însemnat mai degrabă o luptă a nobilimii pentru supremaţie în Europa, nu o invazie străină”, explică istoricul polonez Hieronim Grala. Evenimentele istorice au fost complexe, iar în jurul acestora s-au născut numeroase mituri. „Câţiva ani ruşii şi polonezii s-au războit din mai multe motive”, adaugă Hieronim Grala, referitor la „Smuta”, scriu cei de la Deutsche Welle.
În 1610, marii moşieri polonezi şi-au pus în cap să cucerească Moscova. Ambiţiile lor au beneficiat de sprijinul unei părţi bune a aristocraţiei ruse. Mai mult, a fost vorba de o invitaţie – susţine Grala: „Polonezii ar fi urmat să-i ajute la înscăunarea unui fals ţarevici, o persoană fără legături de sânge cu ţarul, deci fără drept de succesiune la tron. Tot în perioada respectivă, suedezii aveau de gând să pună mâna pe tronul Rusiei – lucru pe care regele Poloniei, Sigismund al III-lea, dorea să-l împiedice. O răscoală populară şi noua domnie a dinastiei Romanovilor au pus capăt haosului care domnea”.
„Smuta“ în ochii celor două popoare
În Rusia, în diverse epoci, „Smuta” a avut diverse conotaţii: la începutul secolului al XIX-lea, „Smuta” trecea drept lupta pentru apărarea ţării de duşmanul străin. În timpul Primului Război Mondial, aceasta era considerată o problemă internă rusă. În perioada dictaturii Stalin, fostul atacator polonez devenise un duşman de moarte. De altfel, acesta a fost argumentul prin care ruşii şi-au justificat brutalitatea faţă de polonezi.
Inclusiv filmul „1612” scoate la iveală această veche imagine. Regizorul Vladimir Chotinienko a realizat pelicula la cererea Kremlinului care a dorit să confere noii sărbători naţionale o importanţă aparte. Însă cineastul a falsificat istoria, critică Hieronim Grala. Mai mult, Chotinienko „a comis un atentat ruşinos asupra textului genial din Boris Godunov, a lui Puşkin. În scena finală, uciderea întregii dinastii Godunov este atribuită polonezilor.”
Polonia nu comemorează evenimentele istorice din 1610-1612. Pentru polonezi, importanţi sunt anii 1800, perioadă asociată campaniei lui Napolen în Rusia şi poemului epic „Pan Tadeusz” (Adam Mickiewicz), spune Jerzy Kochanowski, istoric la Universitatea din Varşovia.
Data potrivită pentru o sărbătoare naţională
În 2004, preşedintele Vladimir Putin a declarat ziua de 4 noiembrie, sărbătoare naţională. Istoricii polonezi sunt de părere că în spatele acestei decizii nu s-a aflat nicio intenţie politică.
Jerzy Kochanowski apreciază că s-a urmărit înlocuirea sărbătorii de pe 7 noiembrie, în care era celebrată revoluţia comunistă, cu o altă zi memorabilă: „S-au căutat atât o nouă dată, apropiată celei de 7 noiembrie, cât şi noi eroi. În prim-plan au fost aduse victoria obţinută, noua dinastie ţaristă a Romanovilor şi renaşterea statului rus.” Alungarea trupelor poloneze de la Kremlin ocupă locul secund.
Înlăturarea prejudecăţilor
Dialogul ruso-polonez a căpătat consistenţă graţie sprijinului acordat istoricilor de către ambele ţări. „Dorim să înlăturăm prejudecăţile, stereotipurile şi miturile care îngreunează consolidarea relaţiilor bilaterale”, explică Slawomir Debski, director al Centrului pentru dialog şi reconciliere din Varşovia. În prezent, relaţia dintre cele două popoare este normală – apreciază Debski. „De cinci ani purtăm un dialog intensiv”, adaugă el.
Clişeele larg răspândite conform cărora ruşii i-ar urî pe nemţi şi i-ar critica pe polonezi, nu sunt adevărate. Pentru Rusia, Polonia a devenit o parte a lumii occidentale – spune Cornelius Ochmann, expert pe problemele Europei de Est la Fundaţia Bertelsmann.
Dintr-un recent sondaj de opinie reiese că o treime din ruşi consideră Polonia o ţară drăguţă, cu peisaje frumoase şi femei atrăgătoare. De asemenea, ruşii mai cred că polonezii le sunt „popor înfrăţit, înrudit prin limbă cu naţiunea noastră”. Conform puţinelor păreri negative exprimate, polonezii formează „un popor nerecunoscător şi arogant”.
