Poveste despre cum mor micile firme în criză

Acum trei ani, Adrian C. era director într-un mare centru comercial din Bucureşti. Lucra acolo împreună cu soţia sa Simona, care era şi membră a Corului Madrigal. Câştigau bine, suficient pentru a le oferi celor doi băieţi pe care îi au, de 10, respectiv 6 ani, tot ce le trebuie. Voiau însă să înceapă propria afacere, să se îngrijească de ceva al lor. Cum boomul imobiliar atingea cote maxime în România, s-au gândit că o firmă de instalaţii şi amenajări interioare ar merge. Nu au stat mult pe gânduri. Au împrumutat bani de la bancă, de la prieteni şi au pus pe picioare o firmă, în 2006.

În câteva luni aveau deja 12 angajaţi. „Lucrurile mergeau foarte bine în 2007 şi în prima parte a lui 2008.

Ajunsesem să avem foarte multe comenzi, unele dintre ele de anvergură. Un exemplu este o lucrare pe care am făcut-o la Stadionul Dinamo din Floreasca“, spune Simona. Ba chiar nivelul de bunăstare al familiei crescuse simţitor. Reuşiseră să schimbe Dacia de 15 ani pe care o aveau cu un Volkswagen Passat Caravan din 2003, cumpărat la mâna a doua cu 9.000 de euro, îşi permiteau să călătorească prin ţară şi în străinătate. Însă nici în vremurile de creştere economică susţinută viaţa nu era prea uşoară pentru patronii de firme. „Garda Financiară, pompierii, veneau tot timpul în controale după şpagă. Ne disperaseră pur şi simplu“, îşi aminteşte Adrian. Citeşte integral articolul în Cotidianul.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed