In acest moment, nu sunt prea multe variante viabile pentru salvarea tarii si cea mai mare teama in randul oficialilor europeni este ca batranul continent va fi afectat de situatia care sta sa izbucneasca in zona. Prabusirea de care a avut parte Islanda in 2008 a contribuit la criza europeana si un alt scenariu similar va crea cu siguranta panica printre investitori.
In timpul perioadelor de boom economic, Islanda a operat mai degraba asemanator unui fond de investitii, decat unei natiuni suverane. Primele trei banci ale tarii au acumulat active din intreaga lume, asa ca la apogeul acestei situatii numarau de zece ori mai multi bani decat PIB-ul tarii.
Institutiile bancare au reusit sa atraga un asemenea capital promitandu-le depozantilor, majoritatea britanici si olandezi, returnari ale investitiilor de cateva ori mai mari decat ar fi obtinut acestia in tarile de origine. Pentru o perioada, bancile au reusit sa se tina de promisiune, datorita faptului ca se imprumutau ieftin intr-o moneda si dadeau cu imprumut in altele, care presupuneau dobanzi mai mari. Aceasta strategie le-a permis sa imprumute miliarde de coroane islandeze propriei populatii, alimentand o bula imobiliara de proportii.
In cele din urma, asa cum era de asteptat, totul s-a prabusit spectaculos. Fluxul investitional care alimenta profitul bancilor a scazut dramatic, ducand la o spirala a devalorizarii monetare, si nu numai, ce ameninta sa ingroape peste noapte toate economiile islandezilor. Guvernul a raspuns insa prompt crizei si, cu ajutorul Fondului Monetar International, a introdus controale de capital care sa limiteze fluxul de bani ce tranzita granitele tarii. Acest lucru a dus la pastrarea valorii monetare. In acelasi timp, FMI a imprumutat Islandei cinci miliarde de dolari pentru a o ajuta sa se puna din nou pe picioare. Si, desi nu pare a fi o suma mare de bani, reprezinta de fapt peste o treime din PIB-ul tarii.
In continuare, economia statului a dat semne de revenire, avansand intr-un ritm chiar mai bun decat vecinii sai. Rata somajului a scazut de la 8% in 2009, aproape la jumatate. In plus, increderea consumatorilor a crescut, asemenea turismului din tara, una din cele doua industrii majore, alaturi de pescuit.
In realitate insa, progresul economic al Islandei este abia vizibil. Guvernul si bancile nu au facut altceva decat sa adopte masuri temporare prin care sa amane rezolvarea problemelor. Controlul de capital a facut ca oamenii sa fie nevoiti sa cumpere mai mult bunuri locale, decat de import, ceea ce nu a fost neaparat un lucru bun, pentru ca a dus la o stabilizare economica artificiala. Intre timp, ratele mari ale dobanzilor au scumpit imprumuturile, iar PIB-ul national a incetinit la o crestere de numai 1,6% anul trecut si este de asteptat sa continua sa scada in acest an.
Consumul national si investitiile din Islanda sunt acum cu 20% mai slabe decat in perioada de dinaintea crizei si continua sa scada.
O parte buna in toata aceasta situatie este faptul ca islandezii au inteles ca este timpul sa isi achite din datoriile la banci si se concentreaza pe asta.
De ce afecteaza asta Europa?
Pentru ca Islanda nu este singura tara de pe continent care a impus controale de capital. Momentul in care si restul statelor renunta la ele va fi definitoriu pentru moneda euro si integritatea economica europeana. Faptul ca Islanda ar putea da deja startul, va duce la un efect de domino.
De asemenea, bancile islandeze ar putea pierde peste 75% din cei mai importanti deponenti ai sai, multi fiind fonduri de achizitii care au legaturi de tranzactionare ce afecteaza datorii si guverne straine, asa ca un soc economic in Islanda s-ar putea face resimtit inclusiv in Italia si Franta, acolo unde datoria straina creste exponential pe masura trecerii timpului.
Si sa nu uitam ca Islanda este prima tara care s-a prabusit la inceputul crizei economice, chiar daca a fost si prima care a dat apoi semne de revenire. Faptul ca este un stat mic cu o economie simpla inseamna ca este mai putin capabil sa isi ascunda problemele sub o serie de actiuni monetare de mantuiala.
