În aceste aproape 5 ore, Rusia a aflat multe lucruri interesante. Că preşedintele a primit nu una, ci două scrisori de la Boris Berezovski, că guvernul în general şi în special ministrul învăţământului, Dmitri Livanov, vor mai lucra, în timp ce fostul ministru al finanţelor, Aleksei Kudrin, nu vrea să participe la guvernare, că primarul Omskului, Viaceslav Dvorakovski, este un ‘purcel’ şi că guvernatorii au ‘rătăcit’ pe undeva 40 de miliarde de ruble, alocate pentru majorarea salariilor din sectorul medical.
Iar dacă încerci să citeşti printre rânduri, afli şi mai multe, continuă Utro. De exemplu, că guvernul ar trebui, totuşi, să se pregătească pentru ‘tăierea rituală’ peste vreun an-doi. Până atunci, numărul de pretenţii – existenţa lor nu este contestată de Putin – va creşte, iar argumentul ‘încă nu au reuşit să se afirme’ nu va mai funcţiona. Aluzia fină, conform căreia lui Kudrin nu i s-a găsit deocamdată un post demn, dar că această ‘locomotivă va fi trasă pe linia de rezervă’, ar trebui asumată personal de premierul Dmitri Medvedev, este de părere cotidianul rus.
Probabil, guvernatorii se vor pomeni şi mai devreme în rolul de ‘ţapi ispăşitori’, pentru că cineva trebuie să răspundă pentru lipsa clară de progres în situaţia profesorilor şi medicilor. Despre majorări salariale pentru bugetari puterea vorbeşte demult (subiectul a fost unul cheie în campania prezidenţială a lui Putin), însă cetăţenii nu resimt această ‘fericire’.
O asemenea contradicţie evidentă este periculoasă, deoarece subminează bazele şi aşa aproape epuizatei formule a acordului social: ‘loialitate în schimbul stabilităţii’. Este nevoie de o explicaţie necontradictorie, iar referirea la activitatea ineficientă a autorităţilor locale – şi, în caz de nevoie, aluzia la corupţie – se potriveşte foarte bine pentru aceasta… Şi exact în acest moment a sărit o jurnalistă cu o ‘idee genială’: să fie pedepsiţi şefii regiunilor unde familiile trăiesc cu 5.000 de ruble. Preşedintele Putin a dat din cap aprobator, iar pe fir s-a dus vestea: urmează pedepsele.
Opoziţiei din afara sistemului (cea nereprezentată în parlament) i s-a făcut o propunere greu de respins: ‘noi propunem acest dialog, însă unii activişti din opoziţie se eschivează de la el’. Doar cu un an în urmă, Putin nici măcar nu vedea ‘opoziţia cu panglici albe’: nu ai cu cine să discuţi acolo, afirma el. Însă, pe fondul dosarului privind protestele din piaţa Bolotnaia, al procesului la adresa lui Navalnîi şi al vânătorii declanşate împotriva ‘agenţilor străini’ în rândul organizaţiilor nonguvernamentale, apelul la dialog poate fi interpretat într-un singur fel: opoziţia fie se va încadra în formatul care îi este propus şi va juca după regulile stabilite, fie va fi supusă prigoanei. Iar regula principală este ‘să nu fie clătinată barca’.
Însă, potrivit Utro, mesajul principal al discursului de patru ore al lui Putin a fost adresat, totuşi, ‘majorităţii pro’- tocmai aceasta constituie principalul auditoriu al televiziunilor de stat şi sprijinul electoral al actualei puteri. Salariile cresc, pensiile se indexează, astfel că nu există motive pentru a renunţa la loialitatea tradiţională – iată principalul laitmotiv al discursului prezidenţial.
Desigur, preşedintele Putin nu oboseşte să vorbească despre acest lucru deja de peste un deceniu. Însă, pe fondul pericolului crescând al unei crize interne, în discursul preşedintelui au apărut intonaţii noi. Putin le dă de înţeles cetăţenilor ruşi că un stat social necesită sacrificii. Este posibilă, între altele, sacrificarea condiţiilor necesare pentru creşterea economică.
‘Putin evaluează stabilitatea regimului ca fiind una foarte ridicată’, opinează politologul Evgheni Mincenko. ‘El crede că poporul, în marea sa majoritate, îl iubeşte şi că este necesar doar să fie puşi la punct câţiva ‘scandalagii’, să fie minimalizată posibilitatea influenţei externe şi, pentru orice eventualitate, să fie racolaţi cei care ar putea trece la opoziţie’, subliniază Mincenko.
Cât de îndreptăţită este o asemenea evaluare, doar timpul o va arăta. Însă, pericolul este acela că ‘loialitatea cumpărată’ s-ar putea solda cu un eşec în orice moment, conchide Utro.