Pe 4 februarie 1967 a început construcţia de autostrăzi în România. Au trecut 50 de ani şi 6 luni de când ţara noastră a luat startul în această cursă, dar nu am reuşit să ajungem nici măcar la borna de 1.000 de kilometri. Principala cauză a acestui bilanţ nefast este faptul că la fiecare schimbare de ciclu electoral se mai desenează câte o autostradă pe hartă. Se nasc noi trasee, dispar altele. Fiecare ministru al Transporturilor a scos cel puţin o planşă cu schiţe. Trecând peste faptul că mai nimic din schiţă n-a coborât pe pământ, nici măcar de desene nu era nevoie. Pentru că România a avut încă din perioada comunistă un program de construcţie de autostrăzi. Un program bun dat fiind că, după atâţia ani şi bani mulţi irosiţi pe schiţe, proiecte şi studii de fezabilitate, strategia actuală e aproape identică cu cea de acum 50 de ani!

Ceauşescu dorea 3.200 km, a făcut doar 113

Primele studii care vizau o reţea de autostrăzi în România au fost realizate de către inginerii Institutului de Proiectări pentru Transporturi Auto, Navale şi Aeriene (IPTANA), acum aflată în procedura insolvenţei. În perioada 1967-1970, pe baza recensămintelor de circulaţie efectuate în anii 1965 şi 1967-1968, a fost realizat volumul intitulat „Studiu general privind construirea de autostrăzi în România“. Astfel, a fost prefigurată o reţea de autostrăzi cu o lungime de aproximativ 3.200 de kilometri.

Citește mai departe în CAPITAL.

ȚII