Science Report: Un coronavirus rusesc se poate transmite la oameni și este rezistent la vaccinuri

O echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Washington a descoperit un nou tip de coronavirus, identificat la lilieci din vestul Rusiei, care nu doar că poate infecta celulele umane, dar este și rezistent la vaccinurile SARS-CoV-2. Studiul, publicat în revista de specialitate PloS Pathogens, afirmă că noul virus, botezat Khosta-2, face parte din familia coronaviridelor, la fel ca și SARS-CoV-2.

Variantele Khosta-1 și Khosta-2 fuseseră descoperite încă de la finalul anului 2020 însă, inițial, au părut să nu prezinte niciun pericol pentru oameni. În fapt, sute de variante de coronovarisuri au fost descoperite în ultimii ani, cu precădere la lilieci din diferite zone ale Asiei, dar acestea sunt inofensive și nu pot infecta celulele umane.

Cum spanac au descoperit americanii că virusul ăsta rusesc poate infecta oamenii la fix două zile după ce Rusia a anunțat mobilizarea parțială nu se spune, poate fi doar o coincidență. Cert este că varianta Khosta-2 pare a fi rezistentă la vaccinurile anti-Covid, dar și la anticorpii dezvoltați de persoanele infectate cu variantele cunoscute de coronavirusuri.

Este imposibil de spus și ce mutații poate genera în cazul în care se recombina cu SARS-CoV-2. Americanii mai spun că, dată fiind această descoperire, este nevoie urgentă pentru crearea unor vaccinuri universale care să protejeze împotriva tuturor coronavirusurilor. Da, merci, asta o știam și noi!

Devenim încet, dar sigur, o planetă verde. Și nu e de bine

Pe măsură ce temperaturile continuă să crească, lacurile planetei își schimbă culoarea. Asta ni se spune într-un studiu publicat deunăzi în jurnalul. Geophysical Research Letters. Mai exact, din albastre, lacurile devin verzi, ba chiar maro în unele cazuri.

Că situația chiar este maro, ne-o arată cercetătorii implicați în proiectul de cercetare, cei care au analizat aproape 5,4 milioane de imagini din satelit pentru a monitoriza situația a 85.360 de lacuri. De fapt, este pentru prima dată când se face o astfel de observațe globală. Iar din ea a reieșit că, pe fondul încălzirii globale, algele tind să se dezvolte alarmant, și tocmai ele sunt cele dau culorile amintite.

Că schimbă culoarea lacului n-ar fi vreo mare problemă. Problema este că ecosistemele acvatice sunt periclitate, calitatea apei scade, cum ar veni… nici peștii și alte vietăți nu vor mai avea unde trăi, dar nici noi nu vom mai avea apă de băut. Mă rog, o să aveți, dar o să coste de o să vă usture, căci tratamentul va fi extrem de costisitor. Apoi, vorba cercetătorilor, vouă v-ar plăcea să înotați într-un lac verde sau, mai ales, maro?

Nanoroboții prind contur. Tocmai au vindecat pneumonia la șoareci

Nanonoboți, adică roboți microscopici, sau microroboț, capabili să administreze antibiotice și să izoleze și să distrugă bacteria Streptococcus pneumoniae, cea care provoacă pneumonia, tocmai au fost testați cu succes pe șoareci de laborator, anunță un grup de cercetători de la Universitatea din San Diego în jurnalul Nature Materials.

Ca să nu vă gândiți că vor ăștia să introducă în voi cine știe ce roboți în miniatură, înarmați cu mini-rachete și mini-mitraliere, trebuie subliniat nanoboții creați de americanii amintiți sunt realizați din celule recoltate de la alge, iar suprafața lor este dotată cu nanoparticule antibiotice, totul biodegradabil în câteva zile. Nanoboții cu pricina înoată acolo unde e nevoie de ei, în cazul de față în plămâni, eliberează antibioticele alea care sunt create din polimeri biodegradabili, similari cu celulele albe din sânge. Ei sunt specializați să izoleze și să distrugă bacteria nocivă apoi, după ce își fac treaba, dispar și ei fără să lase urme. Ce-oți vrea mai mult?

Specialiștii mai spun că doza de antibiotice folosită în cazul nanoboților este de vreo lase ori mai mică decât în cazul tratamentului clasic. Apropo, rata de succes pe șoareci a fost de 100%. Rata mortalității la șoarecii netratați a fost tot de 100%. Ce e și mai interesant este că tratamentul cu nanoboți nu este o noutate. Deja există tratamente similare pentru infecții ale stomacului și ale sângelui. Deocamdată încă sunt în teste, că mai sunt niște detalii legate de modul în care se interacționează cu sistemul imunitar natural, dar se rezolvă, nu vă impacientați.

Asta e medicina viitorului! Te cinstești cu un păhăruț cu nanoboți din ăștia și, cât dai cu mătura prin casă, cât vezi un meci la TV, tocmai a fost distrus și agentul patogen din tine. O să aveți cu ce vă mândri când povestiți nepoților ce moment epocal ați trăit.

Orașele mayașe erau contaminate cu mercur

Mai mulți cercetători australieni de la Universitatea Catolică din Australia susțin într-un studiu publicat în Frontiers in Environmental Science că multe dintre orașele mayașe prezintă și azi urme de contaminare cu mercur la un nivel periculos.

Așa aflăm un fapt inedit, anume că mayașii foloseau mercurul de sute de ani, mai precis de prin anul 250 d.Hr. și până prin anul 1100 d.Hr., când au și dispărut. Slabe șanse să fi dispărut din cauza mercurului, dar nici bine nu le-a fost cu el. Mayașii foloseau un mineral de culoare roșie, numit cinabru, în combinație cu mercurul, pentru a obține coloranți pe care îi foloseau peste tot, de la ceramică la decorarea locuințelor. Odată scurs și ajuns în sol și în sursele de apă, mercurul, cum era de așteptat, a dus la infestarea acestora și la probleme majore de sănătate pentru localnici.

Atât de gravă era infestarea încă și astăzi, în situl de la Tikal, gradul de infestare este 17,16 părți per milion (ppm), în situația în care 1 ppm este considerat deja un nivel toxic. Expunerea la un atare nivel de toxicitate ar fi produs afecțiuni ale sistemului nervos central, ale rinichilor, ficatului, ochilor, mergând până la paralizie sau probleme de natură psihică. Poate nu întâmplător, spun specialiștii, unii dintre ultimii lideri ai mayașilor apar în reprezentări ca fiind obezi, un alt efect al infestării cu mercur.

Acum, după descoperirea asta, cercetătorii vor să afle și dacă infestarea cu mercur a jucat vreun rol în procesele socioculturale de la finalul civilizației maya. Puțin probabil, dar iată și o pistă nouă care merită studiată.

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed