Zilele trecute, diferenţa între costurile la care se împrumută Spania vs. cele ale administraţiei Merkel au ajuns la aproape patru puncte procentuale. Cum se poate aşa ceva? Nu era vorba că Banca Centrală Europeană vine şi salvează situaţia după atâta tam-tam? Ba da, vorba aşa ne era, acum vedem însă că 1000 de miliarde Euro aruncate pe piaţă sub forma unor credite ultraieftine nu au fost altceva decât un calmant cu efect extrem de scurt.
S-a dovedit că băncile care au accesat liniile uriaşe de credit ale BCE nu au făcut altceva decât să cumpere titluri de stat ale propriilor guverne aflate în dificultate. Nici vorbă ca băncile să pună banii în circulaţie prin credite acordate populaţiei sau sectorului de afaceri. Cu alte cuvinte, am sprijinit bănci slabe care la rândul lor au sprijinit guverne slabe. Cu aceeaşi bani. Bundesbank cere BCE să pregătească o strategie de ieşire din acest cerc vicios. Deocamdată cererea a rămas fără ecou. Efectele deciziilor din ultimile luni se vor vedea peste câteva săptămâni. Dacă ele vor fi în acelaşi registru precum evoluţia actuală, ne aşteaptă o nouă rundă de criză.
Va deveni Erdogan emisarul păcii în diferendul iranian? (Die Welt)
Premierul Turciei ar putea juca un rol crucial în diferendul privind programul nuclear iranian. Stabilitatea în regiune este şi în interesul Ankarei.
După conferinţa mondială pe tema securităţii nucleare, Recep Tayyip Erdogan şi-a asumat o misiune aparent imposibilă. A zburat la Teheran pentru a-i convinge pe liderii iranieni să reia negocierile cu Occidentul în chestiunea nucleară. Urmarea?! Aceste discuţii se vor desfăşura la mijlocul lui aprilie la Istanbul.
Dar ce câştigă Turcia în acest context? Aceeaşi întrebare s-a ivit şi în 2010, când acelaşi Erdogan reuşea să convingă Iranul să livreze mare parte a uraniului slab îmbogăţit de la reactoarele sale de cercetare către Turcia şi Rusia pentru a asigura transparenţa procesului de îmbogăţire. E simplu.
Situaţia în Orientul Mijlociu evoluează în defavoarea Turciei. De aceea, una din priorităţile premierului este să asigure stabilitate în regiune cât mai repede. Deja Ankara a trebuit să accepte realitatea cruntă a rebeliunii din Siria şi faptul că regimul Assad nu este un prieten al său. În Irak, alt vecin al Turciei, după retragerea trupelor străine s-ar putea isca un lung război pentru putere. Aşa încât e lesne de înţeles de ce Recep Tayyip Erdogan încearcă să evite un nou conflict la frontierele sale cu orice preţ şi marşează puternic pe rezolvarea diplomatică a diferendului nuclear iranian.
Wall Street vs. Obama – lasă-ne tacticile în pace! (Washington Post)
În 2008, posesorii celor mai burduşite conturi de pe Wall Street îi donau lui Barack Obama de două ori mai mulţi bani decât lui John McCain, în ciuda faptului că Partidul Republican este cel care le reprezintă interesele în mod tradiţional. Astăzi lucrurile stau întocmai pe dos şi Mitt Romney încasează de patru ori mai mulţi bani de la acest sector decât preşedintele democrat.
Un manager din Chicago le spunea jurnaliştilor americani că „valorile capitalismului sunt ameninţate” în administraţia Obama şi îl acuza pe preşedinte că ar fi primul din istoria Americii care foloseşte lupta între clase drept unealtă politică. Cea mai dură declaraţie în acest sens îi aparţine însă altui manager din New York, în 2008 aprig susţinător al actualului şef de stat. El spune că, prin intenţiile de a taxa suplimentar bogaţii, Obama „se **** pe oamenii de succes”.
Dincolo de bani, dincolo de scutiri de taxe şi remuneraţii penibil de mari, războiul dintre Wall Street şi Obama ne arată ce mentalitate insulară are acest sector de business financiar. Bancherii şi managerii de fonduri trăiesc într-o lume a lor în care refuză orice răspundere pentru situaţia actuală şi cred că o ameninţare a privilegiilor lor echivalează cu un risc pentru securitatea naţională. Şi mai mult, cei de pe Wall Street mai au o problemă: ei vor un preşedinte care să nu le contrazică acest discurs. Bancherii, se pare, chiar nu au habar care le este imaginea dincolo de cartierul lor fortăreaţă.
Proces la Guantanamo împotriva suspecţilor din 9/11 (Le Figaro)
La peste un deceniu de la atentatele din New York, justiţia militară americană a dezvăluit acuzaţiile ce li se aduc celor cinci presupuşi terorişti încarceraţi la baza din Cuba pentru implicarea lor în tragedie. Toţi cei cinci riscă pedeapsa cu moartea.
Printre cei cinci se numără şi „creierul” atentatelor, kuweitianul Chalid Sheikh Mohamed, cel despre care se presupune ca a organizat întregul complot în care şi-au pierdut viaţa 2976 de persoane. Procesul va fi organizat şi judecat de o comisie militară. Iniţial, administraţia Obama dorea să-i judece pe aceşti cinci deţinuţi într-un tribunal din Manhattan situat foarte aproape de Ground Zero. Demersul care se dorea a avea valoare simbolică a fost blocat însă de republicani în Congres.
