Aceasta este cea mai mare tranzacţie a Autoritatăţii Libiene pentru Investiţii (ALI), în urma căreia a pierdut 72% din valoare până la mijlocul anului trecut.
ALI a intrat în tranzacţie în martie 2008, la doar o lună după ce Kerviel a lăsat o gaură de 5 miliarde euro în bilanţurile băncii.
Investiţia Libiei urma să ajungă la scadenţă în 2018 şi era structurată astfel încât să reflecte performanţa echivalentă a unei investiţii directe în acţiunile băncii, cu deosebirea că aici vorbim de un derivativ. Cei de la SocGen au spus libienilor că această investiţie îi scuteşte de rsicul valutar la care se expun investitorii care folosesc dolari într-o ţară europeană.
Acţiunile băncii au scăzut de la un maximum de 158 euro la 75 euro după ce frauda lui Kerviel a fost descoperită.
Gaddafi, păcălit de marile bănci ale lumii
Gaddafi a mai fost păcălit şi de banca de investiţii americană Goldman Sachs. Libienii au dat pe mâna Godman Sachs 1,3 miliarde de dolari din care au mai rămas în cele din urmă cu doar 25 milioane.
Pentru scădere, principalul vinovat a fost prăbușirea Lehman Brothers. Însă pentru amploarea incredibilă a scăderii, vinovată a fost structura portofoliului, formată în principal din opțiuni de cumpărare – practic, un tip de derivate financiare. Acțiunile companiile vizate – Citigroup, Unicredit, Eni, EdF, Santander sau Allianz au scăzut cu mult mai puțin, însă puternicul efect de levier caracteristic opțiunilor a făcut ca aproape întreaga investiție să se volatilizeze.
Ulterior, Goldman Sachs a încercat ori să-şi repare greşeala ori să obţină mai mulţi bani. Au propus o schemă în care Libia mai plătea încă 3,7 miliarde de dolari cu angajamentul ferm că, în timp, va primi înapoi cinci. Libia a refuzat oferta.
Fondul de investiţii al Libiei avea la un moment dat 65 miliarde dolari, din care o parte importantă a fost risipită de bănci, restul banilor fiind blocaţi de către coaliţia care bombardează acum ţara africană.
