Sursa foto: Guliver/Getty Images
Când Philip Tarr a auzit primele rapoarte ale recentei epidemii de E. coli din Europa, o amintire oribilă i‑a trecut prin minte. Microbiolog la Universitatea Washington, Tarr este un expert al tulpinilor de E. coli care au făcut ravagii periodice în Statele Unite.
În 2006, de exemplu, spanacul contaminat cu E. coli a infectat 199 de persoane în Statele Unite, provocând, în unele cazuri, insuficienţă renală. Focarul european părea să se potrivească aceluiaşi model: oamenii erau infectaţi cu E. coli aparent după ce mâncaseră legume contaminate.
MUTANTUL. Dar Tarr a avut apoi un şoc nelalocul lui. Spitalele germane au trimis mostre de E. coli la Institutul Genomic din Beijing pentru obţinerea unor secvenţe de ADN. Pe 2 iunie, cercetătorii chinezi au anunţat că nu era vorba de aceeaşi tulpină care contaminase spanacul în urmă cu cinci ani, cunoscută sub numele de O157:H7. Era, de fapt, o tulpină complet diferită, numită O104:H4, care până atunci nu fusese niciodată asociată cu epidemii. Tarr a răsfoit literatura medicală în căutarea unor rapoarte legate de tulpina europeană. Ar fi putut găsi doar o mână de oameni care să le fi efectuat şi nici unul dintre ei să nu se fi îmbolnăvit. Dar cumva acest microb obscur s‑a transformat vicios, declanşând una dintre cele mai mari – dacă nu cea mai mare – epidemii din istorie, cu cel puţin 1.730 de persoane infectate şi 18 decese (la momentul scrierii acestui articol).
„Nu ştiam că acest virus era acolo“, spune Tarr. „Acest focar ne ia pe toţi prin surprindere.“ Faptul că cineva ca Tarr a fost luat prin surprindere ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea. Noua epidemie ridică probleme grave cu privire la modul în care sunt pregătite Statele Unite şi celelalte ţări să facă faţă unei epidemii similare. Faptul că E. coli este, în cea mai mare parte, o creatură inofensivă, face aceste focare extrem de confuze. Fiecare găzduim miliarde de bacterii E. coli inofensive în intestinele noastre. De asemenea, ele trăiesc paşnic în orice altă specie de mamifere. De fapt, E. coli este atât de inofensivă, încât, cu un secol în urmă, microbiologii au început să dezvolte tulpini de E. coli în flacoanele din laborator, devenind cele mai bine studiate specii de bacterii de pe pământ. La mijlocul anilor ’90 însă, oamenii de ştiinţă au început să descopere tulpini de E. coli care puteau cauza o diaree ce punea viaţa în pericol. Spre deosebire de bacteriile E. coli obişnuite, ei au realizat gene pentru o otravă cunoscută sub numele de toxina Shiga, după numele bacteriologului japonez Kiyoshi Shiga. De‑a lungul timpului, microbiologii au identificat o serie de tulpini ale bacteriilor cauzatoare de boli, clasificându‑le după numărul proteinelor existente pe suprafaţa lor.
Muguri de fasole. În 1982, a apărut în scenă E. coli O157:H7, într‑o atmosferă extrem de sinistră. Ea a atacat 25 de persoane în Medford, Oregon, iar trei luni mai târziu, aceeaşi tulpină a provocat un focar în Traverse City, Michigan. Oamenii de ştiinţă au descoperit că bacteria se ascundea în hamburgerii insuficient preparaţi. De atunci, microbiologii au descoperit o duzină de alte tulpini care cauzează boli similare, dar tulpina E. coli O157:H7 era responsabilă pentru cele mai multe cazuri de intoxicaţii alimentare cu această bacterie. E. coli O157:H7 a lovit din nou în 1993 în statul Washington, unde hamburgerii contaminaţi au îmbolnăvit 732 de persoane, omorând patru dintre ei. Însă tulpina nu s‑a folosit doar de hamburgeri pentru a‑şi infecta victimele. Odată cu „epidemia spanacului“ din 2006, E. coli O157:H7 a apărut şi în salata verde, mugurii de fasole şi chiar în aluatul de prăjituri.
Cercetătorii au descoperit că E. coli O157:H7 şi multe alte tulpini „bolnăvicioase“ trăiesc în vaci şi în alte animale, în care par a fi inofensive. Oamenii pot dobândi bacteriile din carnea de vită contaminată. Microbii pot infecta legumele prin intermediul apei de irigare sau al îngrăşământului. Odată ce bacteria intră într‑o gazdă umană, ea devine violentă. În intestinul gros, ea inserează ace moleculare în celulele intestinale şi injectează molecule care provoacă celulele să scoată nutrienţii cu care se hrăneşte bacteria. Această sărbătoare microbiană provoacă diaree dureroasă, dar majoritatea persoanelor infectate cu E. coli O157:H7 se pot recupera în câteva zile. La fiecare 20 de persoane infectate, unu sau două cazuri sunt foarte grave. Bacteria E. coli eliberează toxinele Shiga, care trec din intestine în vasele de sânge din apropiere şi se împrăştie apoi în tot corpul. Ele provoacă cheaguri de sânge, convulsii şi insuficienţă renală.
VECHIUL DUŞMAN. Debutul brusc al E. coli O157:H7 în anii ’80 a făcut ca mulţi să se întrebe cum s‑a ajuns aici. A fost produsul monstruos al industriei alimentare moderne? Tarr şi colegii săi au analizat genomul bacteriei pentru a‑i afla originea. „Aceste organisme au apărut acum aproape 7.000 de ani“, spune Tarr. Este posibil ca E. coli O157:H7 şi alte tulpini patogene să fi cauzat epidemii cu multe secole înainte ca microbiologii să le poată identifica drept cauza acelor epidemii. Vârsta milenară a E. coli O157:H7 nu este însă un motiv de automulţumire. Producţia modernă de alimente poate împrăştia bacteria mult mai repede şi mai departe decât a fost vreodată. Epidemia din 2006, cauzată de spanacul infestat, a trecut graniţa Statelor Unite înainte ca cei care lucrau în domeniul sănătăţii publice să fie conştienţi de ea. Citeşte mai mult despre superbacteria ucigaşă pe MONEYEXPRESS
