Potrivit specialiştilor HR, foarte puţini manageri de pe piaţa românească reuşesc să creeze un nivel optim de stres în companiile sau departamentele pe care le conduc. Nu doar supraîncărcarea are efecte nocive asupra businessului, spun specialiştii, ci şi lipsa de activitate a unor angajaţi, aşa-numitul “sub-stres” aducând pierderi financiare firmelor. În perioada de criză, supraîncărcarea a devenit o practică aproape normală, deoarece restructurările de personal au dus la o redistribuire a sarcinilor către angajaţii rămaşi în fiecare firmă.
“Chiar ieri am avut un curs cu «supravieţuitorii» dintr-o firmă care a trecut printr-o restructurare drastică. Erau extrem de trişti, blazaţi şi obosiţi. Deşi compania respectivă a redus numărul de posturi cu 40%, nimeni nu s-a gândit să revizuiască şi procesele şi fluxurile de lucru”, spune Mădălina Popescu, directorul general al firmei de resurse umane Pluri Consultants.
Aceasta povesteşte că oamenii rămaşi în firmă au fost nevoiţi să preia toate activităţile pe care le aveau colegii lor, ceea ce a creat o presiune foarte puternică asupra celor mai mulţi dintre angajaţi.
Unii s-au trezit că trebuie să relaţioneze cu clienţi despre care nu au auzit niciodată sau că trebuie să rezolve situaţii interne pe care nu le cunoşteau.
“Dacă până la finele anului 2008 am fost obişnuiţi să obţinem un cumul de rezultate într-un timp anume, situaţia actuală de piaţă ne presează să obţinem aceleaşi rezultate într-un context în care bogăţia de resurse la dispoziţia fiecăruia dintre noi este puternic diminuată”, explică Bogdan Pode, senior trainer în cadrul firmei de training Human Invest.
Domeniile în care stresul este peste nivelul optim
Industriile în care supraîncărcarea angajaţilor este mai mare în această perioadă decât anul trecut sunt, potrivit specialiştilor HR, producţia şi retailul.
“În domeniul bancar, putem spune că s-a trecut anul acesta de la un fenomen de supraîncărcare la unul de subîncărcare”, spune directorul general al Pluri Consultants. “Industriile cele mai afectate de criză sunt şi cele în care demotivarea angajaţilor a crescut cel mai mult, mai ales dacă top managementul companiei nu a tratat această problemă”, spune şi Aura Cadiş, managing consultant în cadrul firmei de consultanţă Horvath&Partners.
Sub-stresul, la fel de nociv ca supra-stresul
Raportul dintre companiile care practică în mod uzual supraîncărcarea angajaţilor în perioada de criză şi firmele care permit încă sub-stresul la locul de muncă este de 80% la 20%, potrivit estimărilor mai multor firme de resurse umane de pe piaţa locală.
“Cred că sub-stresul este chiar mai nociv decât supraîncărcarea, iar managerii care îşi lasă subalternii să stea degeaba sunt mai vinovaţi decât ceilalţi. Când eşti supraîncărcat ajungi să te obişnuieşti cu această stare şi să o percepi ca pe un stres optim. În schimb, sub-stresul poate fi comparat cu o depresie, din care este foarte greu să ieşi”, explică Mădălina Popescu. Angajaţii care stau degeaba la serviciu ajung să se îndoiască de capacitatea lor de a face faţă sarcinilor, spune consultantul HR, iar nivelul de demotivare al acestora este chiar mai mare decât cel al angajaţilor care se confruntă cu un stres constant. În timp ce firmele din mediul privat îşi supun de regulă angajaţii la supra-stres, bugetarii români, mai ales funcţionarii din administraţie, s-au obişnuit cu un nivel foarte redus de activitate şi de stres.
“Angajaţii de la stat s-au obişnuit în aşa măsură cu sub-stresul, încât a devenit a doua lor natură. Doar cei care lucrează în companiile deţinute de stat, cum ar fi aeroporturile, de exemplu, cunosc efectul de supra-stres”, spune Popescu.
