Ziarul berlinez „Die Tageszeitung (taz) dedică astăzi scrutinului de duminică un dosar întreg, analizînd şansele candidaţilor şi eventualele schimbări care se pot produce dacă noul preşedinte al Franţei se va numi François Hollande, scrie RFI Romania
Într-o corespondenţă din Paris, ziarul remarcă un oarecare dezinteres al electoratului francez, care s-ar datora lipsei unor propuneri credibile, concrete avansate de candidaţi, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea reală a situaţiei lor materiale.
Electoratul francez pare obosit şi dezamăgit de prestaţia candidaţilor, crede ziarul din Berlin, fiind conştient şi de faptul că în contextul crizei actuale, viitorul guvern nu va avea un spaţiu prea mare de manevrare.
Această stare de apatie se reflectă şi în preferinţele electoratului. Simpatizanţii socialistului Hollande susţin că ei doresc, în primul rînd, să voteze contra lui Sarkozy, de care s-au săturat. Mulţi dintre susţinătorii declaraţi ai lui Sarkozy susţin, în schimb, că ei îl vor vota pe actualul preşedinte doar pentru a împiedica stînga să ajungă la putere.
În analiza programelor electorale, mass-media din Germania a remarcat o serie de exagerări şi chiar minciuni vehiculate de principalii candidaţi. În acest context, se aminteşte de faptul că Sarkozy a negat intenţia sa de a sprijini construirea unei centrale atomo-electrice în Libia lui Gaddafi. Promisiunea lui Hollande de a crea 60.000 de locuri de muncă în domeniul învăţămîntului şi 160.000 de locuri de muncă pentru tineri este taxată drept o promisiune irealizabilă, deci ca un neadevăr. Ceea ce a fost deseori criticat în Germania este faptul că Sarkozy a recurs la sloganuri populiste, încercînd astfel să atragă susţinătorii formaţiunii radicale de dreapta a lui Marine Le Pen.
Comentatorii germani şi-au pus, bineînţeles, şi întrebarea în ce măsură va funcţiona în viitor relaţia franco-germană, considerată ca locomotivă sau motor al Uniunii Europene. La începutul campaniei electorale, Angela Merkel a anunţat că-l sprijină pe Sarkozy şi că va participa şi la mitingurile sale electorale.
După ce sondajele au început să fie în defavoarea actualului preşedinte, şi chiar ministrul german de externe a criticat-o pe Merkel pentru poziţionarea ei evident partizană în favoarea lui Sarkozy, cancelariatul de la Berlin a încetat să mai joace rolul de agent electoral.
În opinia analiştilor, politica externă pro-europeană a Parisului nu se va schimba, indiferent cine va deveni preşedinte. Anunţul lui Hollande privind renegocierea pactului fiscal nu ar trebui s-o neliniştească pe Angela Merkel. Guvernele naţionale nu se pot izola şi sunt nevoite să coopereze în Europa. Asta înseamnă că după o scurtă perioadă de care va avea nevoie Hollande pentru a se instala în palatul Elysée, nimic nu va sta în calea reeditării unui nou „tandem”, de data asta, Merkel-Hollande.
Comentatorii reamintesc, în acest context, de tandemul model Mitterrand-Kohl, adică socialist-conservator, sau Giscard d’Estaing (conservator)-Helmut Schmidt (social-democrat). Relaţiile apropiate între aceşti politicieni au demonstrat că incompatibilităţile ideologice de suprafaţă îşi pot pierde tăişul pe scena internaţională, unde regulile jocului sunt dictate de interese de stat şi nu de partid. Hollande a şi anunţat că prima vizită pe care o va face în străinătate, după ce va fi instalat, va fi la Berlin.
La întrebarea cum va evalua relaţia tandemului Merkel-Sarkozy dacă actualul preşedinte va ieşi învingător, a încercat să răspundă revista „Der Spiegel”. Publicaţia este de părere că un succes în alegeri ar modifica balanţa de putere în favoarea lui Sarkozy.
Dacă va obţine un nou mandat, Sarkozy n-o să mai ţină cont de toate interesele Berlinului, aşa cum s-a întîmplat în cursul căutării modalităţilor de ieşire din criza monedei euro.
Mai mult: anunţul lui Sarkozy, făcut în timpul campaniei electorale, că vrea ca Banca Centrală Europeană să finanţeze creşterea economică, a stîrnit imediat o contrareacţie la Berlin.
În consecinţă, în viitor nimic nu stă în calea unui tandem Merkel-Hollande, chiar dacă în momentul de faţă frontierele simpatiilor politice par a fi trasate în funcţie de rubedenia ideologică, de nuanţă creştin-democrat/conservatoare. Iar un tandem Merkel-Sarkozy, cu siguranţă, îşi va continua traseul aşa ca şi pînă acum.
