Ele ilustrează un articol postat pe prima pagină a ediţiei electronice a cotidianului, intitulat “Drumul lung şi greu către siguranţă nucleară – o privire asupra unui imperativ global: păstrarea uraniului îmbogăţit la distanţă de terorişti”, publicat în contextul vizitei pe care preşedintele Barack Obama o face la săptămâna viitoare la Moscova, când este de aşteptat să semneze o declaraţie comună cu preşedintele rus Dmitri Medvedev, care să stabilească un cadru pentru a încheia îndepărtarea uraniului puternic îmbogăţit din alte 15 ţări, în decurs de patru ani.
Astfel, de la Institutul de Cercetare Nucleară de la Piteşti au fost transportate în Rusia 182 de mici cilindri, de mărimea unor gloanţe, care conţineau însă unul dintre cele mai periculoase materiale din lume – uraniu puternic îmbogăţit furnizat în 1990 de fosta Uniune Sovietică. Materialul nu a fost folosit în reactoare şi nu emite un nivel mare de radioactivitate în această formă, însă autorităţile se temeau că ar fi putut fi furat – deşi era păstrat în recipiente subterane adânci – şi ar fi putut încăpea cu uşurinţă pe mâna unor organizaţii teroriste. “Poţi să-ţi umpli un buzunar cu aceşti mici cilindri”, a declarat Andrew Bieniawski, asistent al adjunctului şefului Administraţiei pentru Siguranţă Nucleară din Statele Unite, care a supervizat operaţiunea în România.
Operaţiunea din România este considerată un model pentru alte ţări care se tem de riscurile ce le comportă deţinerea unor materiale nucleare, scrie The Boston Globe.
Autorităţile americane consideră că laboratoarele de cercetare din întreaga lume deţin circa 2.000 de kilograme de uraniu puternic îmbogăţit, adică material suficient pentru confecţionarea a 80 de bombe nucleare.
Mare parte a acestui material datează din perioada Războiului Rece, când SUA şi Rusia au furnizat unor state aflate sub influenţa lor echipamente şi materiale pentru reactoare de cercetare. Alte cantităţi semnificative au fost furnizate de Marea Britanie şi Franţa sau, în cazul Africii de Sud, a fost îmbogăţit intern.
Operaţiunea din România a costat 10,5 milioane de dolari, potrivit The Boston Globe, şi a fost nevoie de cinci ani până la încheierea tuturor aranjamentelor necesare cu ţara-gazdă, Rusia, şi câteva organisme internaţionale. Chiar şi aşa, scrie publicaţia americană, au existat temeri săptămâna trecută în legătură cu o eventuală amînare, după ce oficialii români au avut câteva obiecţii temporare despre ce entitate guvernamentală are jurisdicţia cuvenită pentru a aproba transferul.
Transportul în Rusia s-a făcut pe calea aerului, cu un uriaş cargou Antonov 224, iar Moscova a pus la dispoziţie în acest scop un echipament special, inclusiv un container de 5 tone, supus unor testări de rezistenţă extensive, care să înlăture orice pericol în eventualitatea unei prăbuşiri a avionului.
La institutul de la Măgurele, ziariştii americani au observat starea precară a clădirii în care, într-o sală subterană, erau ţinute într-un bazin special cu apă 288 de bare de uraniu puternic îmbogăţit. Apa serveşte la blocarea emanaţiilor mortale de raze gamma. Barele erau atât de radioactive când au fost aduse aici din reactor, că nu au putut fi manipulate câţiva ani. Operaţiunea de scoatere a barelor de uraniu a durat trei zile şi a fost extrem de minuţioasă, radioactivitatea fiind măsurată în permanenţă.
În momentul transportului, tehnicienii au verificat sigiliile cu ajutorul heliului. Transportul până la aeroport s-a făcut noaptea, pe rute secrete. S-au folosit şase camioane, fiecare transportând 18 cilindri încărcaţi cu peste 12 bare de combustibil fiecare. Convoiul a mai fost însoţit de un camion de rezervă şi de o macara, disponibile în cazul apariţiei unor probleme, iar transportul a fost supravegheat de la înălţime de un elicopter dotat cu camere cu infraroşu. Zeci de membri ai poliţiei militare, cu cagule şi arme automate, au păzit convoiul şi au blocat străzile.
“Pericolul este foarte mare”, a declarat Florin Hulea, purtător de cuvânt al poliţiei, subliniind că în cazul unei scurgeri radioactive cauzate de un atac sau un accident, o mare parte a oraşului putea fi expusă riscului contaminării.
Deplasarea a avut loc într-o noapte în care a fost furtună. Avionul aştepta la capătul unei piste a principalului aeroport al Bucureştiului, mai scrie The Boston Globe.
În cele din urmă, echipa americană a răsuflat uşurată după ce toate actele au fost completate – tot materialul fiind transferat oficial în proprietatea Rusiei. Avionul a decolat la 6 dimineaţa.
“Fiecare kilogram îndepărtat înseamnă un kilogram mai puţin pe care un terorist l-ar putea folosi pentru a fabrica o armă nucleară”, a declarat Bieniawski, înaltul oficial american, la încheierea operaţiunii. El nu îşi permite să piardă însă timpul. Membrii echipei sale deja au plecat la întâlniri la Moscova şi negociază transporturi similare din Libia, Africa de Sud, Chile, Argentina şi alte ţări.
“Operaţiunea din România arată că este într-adevăr o sarcină complicată, fie şi cu un partener cooperant”, a comentat Corey Hinderstein, directorul programului internaţional al organizaţiei non-profit Nuclear Threat Initiative (Iniţitiva împotriva Ameninţării Nucleare) din Washington. “De aceea, scopul preşedintelui este aşa de important. Nu o putem face singuri. Avem nevoie de un efort comun din partea multor state”, a subliniat Hinderstein.
