Intrarea în insolvenţă este ultima soluţie a companiilor care nu găsesc sprijinul necesar pentru a-şi eşalona datoriile. Specialiştii spun că cele mai expuse sunt firmele cu capital românesc, lovite puternic de criză.
“Retailerii au din ce în ce mai puţine şanse de a rezista şi de a rămâne în piaţă dacă nu iau măsuri de restructurare, iar dacă acestea nu sunt suficiente vor trebui să treacă şi la măsuri mult mai aspre şi anume la intrarea, la cererea lor, în insolvenţă şi la anunţarea intenţiei de reorganizare”, a spus Arin Stănescu, preşedinte UNPIR.
Anul acesta, aproximativ 2000 de dosare de insolvenţă au fost deschise lunar, cele mai multe firme fiind din zona comerţului. Companiile ajung să apeleze la această procedură pentru că băncile nu au o politică proactivă de sprijinire a clienţilor aflaţi în dificultate.
”Băncile încă nu au acceptat ideea restructurării care înseamnă nişte lucruri: să-i dai bani proaspeţi omului, linia de credit să nu i-o închizi în nas în momentul în care este mai dificil şi înseamnă să mai tai din creanţe şi din dobânzi. Asta înseamnă restructurare. daca nu ai acest lucru nu ai restructurare”, a explicat avocatul Gheorghe Piperea.
“Sunt expuşi perioadei de criză mult peste posibilităţile de suportabilitate. Scăderi de vânzări de 30, 40, 50% pe o perioadă lungă de timp care a început la sfârşitul anului 2008 şi se va întinde probabil dincolo de începutul anului 2011. Ştiţi ce se întâmplă la aceste încercări de restructurări. Vă spun din experienţă proprie. Atât că e vorba de câteva milioane de euro cât şi cănd e vorba de peste 100 milioane de euro. Mergem, ne vedem cu bancherii, stăm vreo şase ore la discuţii şi după şase ore în care nu am concluzionat nimic, ni se cere să semnăm un act adiţion al de modificare, de prelungire tehnică de 3-4 săptămâni, cu singurul scop, ca acel credit să nu fie trecut la default, adică să nu provoace provizioane. Nu, deocamdată nu este o soluţie”, crede
Arin Stănescu.
