Vă prezentăm trei modalități foarte răspândite în România prin care salariații ajung cu mai puțini bani decât ar fi fost normal.

Iar prejudiciul suferit de angajați se referă nu numai la fiecare lună în parte în care ia mai puțini bani decât ar trebui, ci și pe termen lung, afectând inclusiv pensia pe care aceștia o vor lua la bătrânețe.

1. Neplata contribuțiilor sociale este o practică destul de răspândită în rândul firmelor care se confruntă cu dificultăți financiare. Astfel, angajatul la o asemenea companie își primește lunar salariul prevăzut în contractul de muncă și nici nu bănuiește că nu îi sunt plătite contribuțiile sociale aferente salariului. Concret, acest lucru înseamnă că respectivul salariat nu are acces la serviciile medicale de stat, nu are dreptul să primească indemnizație de șomaj, în cazul în care ar fi dat afară și nu se contabilizează niciun leu pentru pensie. Dacă se adună sume foarte mari, care cresc și mai mult din cauza penalităților de întârziere, firma riscă să intre într-o spirală a datoriilor din care să nu mai poată ieși, ajungând la faliment. Ce pot face salariații pentru a se asigura că le sunt plătite la timp contribuțiile sociale este să verifice care este situația atunci când au vreun dubiu. Ei pot solicita casei de pensii de care aparțin un buletin privind stadiul cotizațiilor. Iar contribuția la bugetul de sănătate poate fi verificată pe site-ul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS).

2. Modificarea raporturilor de muncă este o altă practică larg răspândită nu numai în România, ci și în străinătate. Sunt angajați care doresc să lucreze pe cont propriu nu numai cu o singură companie, ci și cu altele. Astfel, acel angajat care câștigă mai multe contracte se transformă într-un mic întreprinzător care lucrează fie ca Persoană Fizică Autorizată (PFA), fie cu contracte de colaborare, nefiind obligat să vină la program. Însă marea majoritate a salariaților din România merg la job zi de zi, stau la program, folosesc calculatorul și aparatura angajatorului, au concedii plătite etc., chiar dacă, în acte, figurează ca lucrători independenți, fie ei PFA sau titulari de contracte de colaborare, prestări-servicii sau drepturi de autor. Este o modalitate prin care angajatorul evită să plătească la stat impozitele și taxele aferente unui salariu. Și, de multe ori, diferența dintre munca dependentă și independentă este destul de greu de demonstrat.

3. Neactualizarea cu inflația este un alt tertip prin care angajaților le scade indirect salariul. În cazul bugetarilor și al salariaților la marile companii, care își respectă angajații și care vor să-și mențină o imagine bună în piață, lefurile se actualizează anual cu inflația. Într-adevăr, nu există nicio lege care să-i oblige pe angajatori să le crească angajaților salariile cu rata inflației. Însă, numeroși angajați au ajuns în situația în care lucrează de mulți ani la o companie care nu le-a mai mărit salariile nici măcar cu un leu în ultimii trei-patru ani. Plafonarea salariului timp de câțiva ani înseamnă, în realitate, că venitul angajatului scade, deoarece, an de an și lună de lună, prețurile cresc.