Cum să introduci măsuri de austeritate într-o ţară care a aplicat deja aceste măsuri şi care nu a obţinut cine ştie ce rezultate în urma lor? La Bruxelles se desfăşoară nişte jocuri politice fascinante care pleacă exact de la acest subiect, însă nici Spania nu se lasă mai prejos, arată un material Forbes. Spaniolii ştiu că pot influenţa viitorul monedei euro într-un mod în care Grecia nu poate.
Cartea pe care mizează Rajoy e simplă: zona euro îşi poate permite să renunţe la Grecia, dar dacă şi Spania va fi obligată să urmeze acelaşi traseu, atunci cu siguranţă nu va mai exista nici moneda euro şi poate nici Uniunea Europeană.
Să recapitulăm câteva aspecte de bază: Irlanda, Grecia şi Portugalia au fost obligate să adopte programe dure de austeritate. Cu Spania, însă, e cu totul altă mâncare de peşte. Economia sa e mult mai puternică (a 12-a în lume), cu un PIB de aproximativ 1.4 trilioane de dolari pe an, comparativ cu cele 308 miliarde de dolari ale Greciei.
Atunci de ce crede Bruxelles că Spania are nevoie de o finanţare şi de ce Spania refuză acest ajutor? La prima întrebare răspunsul e simplu: în primul rând, pentru că una din cele mai importante bănci ale lor, Bankia, se află în insolvenţă, iar apoi pentru că Moody’s a retrogradat 16 bănci spaniole la jumătatea lunii mai. La sfârşitul săptămânii trecute, regiunile autonome ale Spaniei susţineau că au rezolvat problema deficitelor bugetare şi că au administrat un buget echilibrat în primul trimestru al acestui an. Acel buget “echilibrat” pare însă să se fi bazat şi pe o sumă primită în avans de la Guvernul central. Cheltuielile făcute de consumatori au scăzut cu 9% în aprilie, în timp ce datoriile au crescut la 7%. Iar asta nu e de bine.
La a doua întrebare e ceva mai complicat: Spania are mai multe locuinţe nevândute decât SUA, în timp ce populaţia ei e de 10 ori mai mică decât cea americană. Şomajul a depăşit 24%, iar datoria legată de locuinţe reprezintă cam 125% din încasările rezervate tot locuinţelor. Băncile spaniole sunt cele care deţin majoritatea acestor datorii.
Cu toate astea, şi alte ţări din UE administrează o mare parte din datoriile Spaniei. O treime din datoriile ipotecare ale ţării, de exemplu, sunt deţinute de băncile franceze, germane şi olandeze. Dar acesta e doar începutul. În perioada boomului economic, băncile din nordul Europei au acordat împrumuturi masive Spaniei, în principiu pentru a finanţa dezvoltarea turismului spaniol la nivel mondial.
Vineri, ministrul de finanţe Cristóbal Montoro a afirmat că o mare parte din datoriile Spaniei sunt legate de creditorii europeni, în special de băncile franceze şi germane. “Cei mai interesaţi ca Spania să reziste sunt cei care i-au acordat împrumuturi şi care vor să îşi primească banii integral înapoi. Au acest drept”, a spus Montoro.
Aşa că acesta este planul: Spania nu va accepta ajutor în condiţiile impuse de UE sau FMI. Dacă va fi forţată să accepte aceste condiţii, e la fel de posibil ca Spania să vrea să iasă din zona euro. Dar dacă nu va fi forţată, atunci Spania ar putea realiza un precedent în relaţiile cu UE. Va arăta ca UE nu deţine supremaţia şi că, de fapt, este prinsă la mijloc în această situaţie. În termeni diplomatici, am numi asta “balistică”.
Este o luptă care acum se duce între liderii spanioli şi cei nemţi. Germania şi-a schimbat puţin tonul. Până acum, legat de aceste probleme, nemţii au avut un răspuns invariabil: “întrebaţi Grecia, Irlanda şi Portugalia”. Asta ar însemna ca Spania să apeleze şi ea la ajutorul FMI, însă guvernul de la Madrid a întors tunurile către Germania şi a spus că va rezolva această problemă în condiţiile lor şi că nemţii îi vor ajuta.
Având în vedere că Spania revine marţi pe piaţa bondurilor, se anunţă un joc interesant de şah între Madrid şi Berlin.
