Autorul articolului consideră că guvernul Ponta ar fi trebuit să fie extrem de circumspect în ceea ce priveşte consultantul pentru privatizare, în condiţiile în care acesta fusese ales pe vremea fostei guvernări. De aceea trebuie analizată cu atenţie “lista impresionanta de clienti importanti ai PWC care au sfarsit intr-un mod tragic: American International Group, TYCO, Kanebo, Global Trust Bank etc”.
Autorul susţine că “prima şi cea mai evidentă eroare a fost neincluderea în condiţiile de participare a unor condiţii stricte în privinţa experienţei în domeniul petrochimic a companiilor care doreau să se înscrie la licitaţie”, care ar fi blocat “accesul lui Dan Diaconescu şi a altor personaje dubioase la procesul de privatizare”.
“O a doua condiţie necesară şi suficientă pentru asanarea listei participanţilor ar fi fost impunerea unui prag al cifrei de afaceri pentru companiile care doreau să cumpere Oltchim. O asemenea condiţie ar fi fost cu atât mai logică, cu cât Oltchim are nevoie de investiţii uriaşe pentru a reveni la o funcţionare normală şi profitabilă după douăzeci de ani de jaf transpartinic. Eroarea finală ţine de cerinţele vagi şi laxe faţă de garanţiile financiare depuse de participanţi. O scrisoare de garanţie bancară pentru 100 de milioane de euro nu reprezintă vreo problema pentru un investitor serios şi ar fi blocat accesul ‘ciudaţilor’ la procesul de privatizare”, se arată în articolul publicat pe siteul Vocea Rusiei.
Autorul articolului considera ca “lucrarea consultantilor de la PWC se inscrie in una din trei categorii: eroare neintentionata, executia unor ordine gresite venite de la OPSPI sau sabotaj”.
“De ce şeful OPSPI, care ar fi trebuit să nu permită asemenea derapaje, încă mai este în funcţie?”, se întreabă acesta, care adaugă că “reprivatizarea” Oltchim pare “inevitabila”.
