Declarația președintelui privind acceptarea unei cote voluntare de 1700 de refugiați este ok. A anticipat corect faptul că Bruxelles-ul nu va avea de ales și va cere o majorare a cotei de refugiați stabilite în primăvară. Acceptarea unei cote voluntare permite României să se poziționeze acum alături de grupul Vișegrad privind respingerea cotelor obligatorii, dar aceasta nu este o poziție fermă ci o declarație de tipul vrem să negociem! Probabil în JAI nu se va găsi o soluție și va fi convocat un summit extraordinar, fapt ce va permite României să își nuanțeze poziția și să iasă din grupul lui Viktor Orban. Probabil la fel va face și Polonia (nu și Cehia).
Un punct în minus pentru premierul Victor Ponta care a sugerat, ce zic eu, a spus-o cu subiect și predicat, faptul că Iohannis ar trebui să profite de această criză pentru a negocia intrarea României în Schengen. Și dacă acesta este adevărul, el nu trebuie spus de înălțimea scaunului de premier. Ponta nu e editorialist!
Poziția fermă a fostului președinte Traian Băsescu, de a respinge cotele de refugiați este periculos de xenofobă, dar pentru președintele Klaus Iohannis este foarte utilă. Opoziția PSD este de fapt la putere, Opoziția PNL nu funcționează față de Iohannis ci față de PSD, așa că Iohannis chiar are nevoie de un opozant puternic, pentru a putea negocia mai bine la Comisia Europeană acceptarea unor cote de refugiați.
Opinia publică din România este divizată, liderii (jurnaliști în special) fiind tentați, ca și mine să accepte o implicare a României în criza refugiaților, dar marea masă este la fel de speriată în 2015 de venirea sirienilor cum era și acum 6-700 de ani de năvălirile tătare. Apreciez mult luările de poziție ferme, chiar dure, ale Alinei Mungiu și Tudor Chirilă. Între aceste extreme, totuși, președintele Iohannis este dator să rămână rațional și să ia cea mai bună decizie pentru națiune, chiar dacă națiunea nu este de acord cu ea, chiar dacă liderii de opinie îl vor critica. Iohannis trebuie să unească aceste energii într-o sinergie (vorba predecesorului său Ion Iliescu), într-o rezultantă nu doar acceptabilă ci și utilă. România pierde anual câteva sute de mii de oameni din populația activă iar imigranții ar fi o adevărată minune pentru o țară ca a noastră. O să ziceți că nu vor la noi… Eh! Nu vor toți în Germania, asta e o lozincă scoasă în față de cei mai vocali… Poate nici noi nu îi vrem chiar pe toți ce vor în Germania, sau pe cei care refuză să fie amprentați și înregistrați. Vedeți… sunt multe de negociat. Vestul nu i-a triat pe imigranții români în funcție de educație și calificare? Pentru știința dvs, Siria are cam același nivel al educației publice ca și România
Articolul integral pe biziday.ro
