‘În urma analizelor econometrice, am putut arăta că aportul companiilor cu capital majoritar străin la exportul României este cuprins între 62 şi 67%. Altfel spus, două treimi din exportul României este apanajul companiilor cu capital majoritar străin. De aici rezultă forţa acestor companii, dar şi vulnerabilitatea economiei noastre’, a afirmat profesorul Mereuţă, membru de onoare al Consiliului ştiinţific al Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române.
Referindu-se la impactul asupra exportului al deciziilor luate de către companiile cu capital majoritar străin, profesorul Mereuţă a prezentat câteva ipotetice scenarii.
‘Dacă Arcelor Mittal retrage doar o unitate, Galaţi, de exemplu, România pierde un export de 700 milioane euro. Dacă Automobile Dacia ar vrea să transfere producţia în altă ţară pierdem cel puţin 1 miliard de euro, anual (…). Am trăit experienţa delocalizării Nokia. Am pierdut circa 1,8 miliarde euro din exportul anului 2010. Vom mai pierde încă 1,3 miliarde euro, exportul rezidual din 2011 al Nokia, pentru că, după ce a plecat, compania şi-a vândut stocurile care contau pentru exportul acelui an. Şi-a vândut stocurile, deci pierdem şi la nivelul anului 2011. Nokia era pe al doilea loc în exportul românesc’, a adăugat profesorul Mereuţă.
În acest context, el a reiterat necesitatea ‘monitorizării’ de către autorităţi a activităţii economice a celor mai importante companii străine, active în România, în vederea contracarării impactului social al unor ‘decizii luate în altă ţară’.
‘După părerea mea, în România nu se conştientizează faptul că în cele 32 de companii străine care au pierderi muncesc mii de români’, a spus profesorul Mereuţă, referindu-se la faptul că în Top 100 companii cu capital majoritar străin, întocmit pentru anul 2011, doar 68 de companii sunt profitabile.
Una dintre concluziile cercetării asupra prezenţei capitalului străin în economia românească este că ‘Strategia Naţională de Export va trebui adaptată la această realitate, ceea ce în parte s-a şi făcut, dar va trebui să aibă în vedere şi preconizata regionalizare a ţării, care implică o nouă viziune a posibilităţii companiilor româneşti de a face export din profil teritorial’.
‘SNE trebuie să se adreseze doar companiilor cu capital majoritar românesc, de stat şi privat, pentru că în cazul multinaţionalelor strategia de export este decisă în ţara de origine. Totodată, strategia naţională ar trebui să coboare de la nivel sectorial la nivel de companie, unele sectoare ale economiei naţionale fiind clar dominate de către companiile cu capital străin. SNE ar trebui să fie o strategie pentru companiile româneşti’, a subliniat profesorul Cezar Mereuţă.
În încheiere, profesorul Mereuţă a arătat că, în lipsa unor date furnizate oficial de către autorităţi, a trebuit să utilizeze informaţiile furnizate de asociaţia exportatorilor, dar rezultatul obţinut are un grad de certitudine de 95%, deci suprapunându-se aproape perfect realităţii economice.
‘Îmi este greu să înţeleg, cunoscând faptul că nu există nicio Directivă a Comisiei Europene, de ce informaţii privind exportul companiilor româneşti a fost scos ca poziţie din bilanţul contabil. Este o informaţie secretizată?! Nicăieri nu am întâlnit aşa ceva. Nu am putut obţine bilanţurile celor 11.593 de companii exportatoare ale României, active în 2011, în ordinea descrescătoare a exportului, cu codul CAEN corespunzător, dar cu sprijinul Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România (ANEIR) am primit un Top 100 al companiilor exportatoare. Acestea acoperă 52,33% din exportul de bunuri de 45,27 miliarde euro, în 2011, dar prin analiză econometrică am atins un grad de probabilitate de 95%’, a spus profesorul Mereuţă.
Între primii o sută cei mai mari exportatori ai României se află 92 de companii cu capital majoritar străin, care susţin 49,18% din exportul României, dar şi între celelalte opt din Top 100 mai există câteva companii cu capital străin, deşi nu majoritar, care contribuie şi ele cu câteva procente.