Poeta Angela Marinescu a murit la vârsta de 82 de ani. Anunțul a fost făcut de poetul Alexandru Petria.
„A murit una dintre marile poete ale literaturii române, Angela Marinescu. Viața i-a fost totuna cu literatura, fără resturi, chiar cu un masochism asumat. O femeie dificilă, dar de înțeles și admirat, până la urmă. A scris cum și-a dus zilele, și are suferință cât pentru zece vieți în versuri, alergică la concesii. Dumnezeu s-o odihnească!”, a scris Alexandru Petria.
Angela Marinescu (pseudonim al Basarabei-Angela Marcovici) s-a născut în data de 8 iulie 1941, la Arad.
Aceasta a urmat cursurile Liceului „Moise Nicoară” din Arad (1955-1962), apoi, între 1963-1968, a studiat la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, se menţionează în „Dicţionarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).
Şi-a întrerupt studiile de medicină și a urmat, în continuare, cursurile Facultăţii de Filosofie, secţia Psihologie, a Universităţii din Bucureşti (1968-1972). A lucrat ca psiholog la Spitalul CFR din Bucureşti (1973) şi asistentă medicală la Spitalul de Oncologie (1979-1981). Între 1990-1996 a fost redactor corespondent la revista „Vatra”.
Angela Marinescu a publicat peste 15 volume de versuri. Cele mai recente sunt: Cocoșul s-a ascuns în tăietură (1996), Fugi postmoderne (2000), Îmi mănânc versurile (2003), Limbajul dispariției (2006).
A primit numeroase premii pentru creaţia sa, printre care se numără premiul „Nichita Stănescu” (1990), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1996 şi 2000), Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2004).
Vă lăsăm transcrisă o poezie scrisă de Angela Marinescu din volumul ”Cocoșul s-a născut în tăietură”:
Când totul va fi liniștit
Când totul va fi liniștit
și cel care a fost iubitul va deveni dușmanul
și cel care a fost fiul va deveni călăul
și cel care își soarbe vinul se va zgudui
atunci veți ști că am rămas mai singură
decât un animal în preajma morții
cu pielea întinsă pe cuvinte
cu coapsele mele lungi apropiate până la disperare
în încăperea pe jumătate neagră
am cunoscut singurătatea
și vina celui care își provoacă poezia.