Au fost analizate, astfel, trei aspecte care, potrivit Ad Astra, împiedicǎ dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetǎrii româneşti, respectiv lipsa de transparenţǎ, de independenţǎ şi de responsabilizare în universităţile româneşti.
„Transparenţa administrativǎ şi financiarǎ a universitǎţilor, precum şi a diferitelor consilii naţionale, însǎrcinate cu reglementarea şi evaluarea acestora, este nesatisfacatoare (cf. raportului Coaliţiei pentru Universitǎţi Curate). Independenţa evaluǎrilor la diferite niveluri (de la comisia de doctorat la evaluǎrile instituţionale ale ARACIS) este subminatǎ de frecvenţa conflictelor de interese ale celor implicaţi, conflicte în mare parte nereglementate. În plus, depistarea încǎlcǎrilor sau, în general, constatarea performanţelor slabe ale unor instituţii publice nu atrage consecinţe de naturǎ sǎ responsabilizeze actorii implicaţi”, susţin reprezentanţii Ad Astra.
Codul Andronescu nu propune schimbări eficiente
Urmărind aceste trei teme generale pe care pachetele legislative ar trebui să le conţină, schimbările pe care le propune Codul Andronescu lipsesc. Astfel, în acest pachet funcţiile de conducere sunt confirmate de senatul universităţii, care este ales în conformitate cu carta universitarǎ stabilitǎ de senatele actuale. Prin urmare, cei care controleazǎ senatele de azi vor continua sǎ le controleze, independent de orice criteriu de calitate, performanţǎ şi eticǎ. „Conflictele de interese sunt reglementate prin intermediul cartei universitare, care este adoptatǎ de tot de senatul universitar. Acest mecanism şi-a dovedit clar ineficienţa de-a lungul ultimelor decenii. Prevederea de la articolul 205.c (care interzice ocuparea funcţiilor de conducere de rude de gradul I) este cu totul nesatisfǎcǎtoare şi insuficientǎ”, adaugă specialiştii Ad Astra. Problema lipsei de transparenţǎ administrativǎ şi financiarǎ a instituţiilor publice este complet ignoratǎ în codul actualului ministru.
Pachetul Miclea este inovator, dar nu suficient
Comparând aceste aspecte cu abordarea lor în pachetul Miclea, se observă o atitudine înclinată spre schimbare, dar nu suficient. „Se introduc metodologii de evaluare a performanţei în educaţie şi în cercetare. Rectorul prezintă un raport anual al activităţii. În caz de performanţă nesatisfăcătoare sau de încălcări de etica universitară rectorul poate fi suspendat, diplomele pot fi nerecunoscute, sau universitatea poate fi desfiinţată”, se arată în ducumentul citat.
Oricum, în privinţa transparenţei şi independenţei la nivel universitar, şi Miclea le lasă la latitudinea cartei universitare, „un mecanism cu totul ineficient”, sau a Legii 544/2001 privind aceesul la informaţii de interes public, lege complet ignorată de autorităţi după cum au dovedit de nenumărare ori instituţiile de presă şi organizaţiile care supraveghează acest domeniu.
Având în vedere rezultatele aceste analize, Ad Astra propune ca ca soluţie de mijloc implementarea unui sistem bazat pe abordarea Miclea, iniţial, doar într-un ansamblu de instituţii de învǎţǎmânt superior, cu extindere treptatǎ la toate universităţile. Ad Astra atrage atenţia, însă, asupra unor aspecte neclare în proiectul Miclea, care ar lăsa loc de intervenţii inadecvate şi politizate. ” Ierarhizarea programelor de studii de cǎtre minister (Articolul 91) şi a catedrelor/departamentelor de cǎtre universitǎţi (Articolul 93) este reglementatǎ în mod insuficient, frizând iresponsabilitatea. În aceastǎ formǎ, consecinţele practice ale acestor articole sunt complet imprevizibile. Pe ce criterii ierarhizeazǎ ministerul? Care sunt organismele abilitate? Conform cărei legi? Despre ce criterii de „performanţǎ” este vorba? Despre ce sume este vorba şi cui, exact, vor fi încredinţate? Articolul 91 este un potenţial mecanism de interferenţǎ politicǎ arbitrarǎ în autonomia universitară, i.e., de favoritism politic. Asa cum sunt scrise acum, aceste articole riscǎ a înrǎutăţi corupţia, politizarea şi lipsa de transparenţa a universitaţilor, în loc sa o elimine. […] Proiectul de lege prevede un avans de doar 30% pentru proiectele de cercetare. Asociaţia Ad Astra, însă, considerǎ cǎ un avans de 90% este preferabil, pentru a facilita demararea proiectelor şi a reduce birocraţia care limiteazǎ activitǎţile de cercetare”, sunt câteva dintre aspectele inconsistenţei evidenţiate de Ad Astra.
Problemele universităţilor pot fi rezolvate prin alegerea rectorului de o comisie internaţională
Oricum, rezistenţa la schimbare a sistemului face ca restructurarea în vederea creşterii performanţei universităţilor să nu poată fi impusă prin lege, problemele acestui sector putând fi rezolvate prin alegerea rectorului, în urma unui concurs, de o comisie de specialişti internaţionali, susţine Ad Astra.
„Un mecanism care ar rezolva opoziţia universităţilor la schimbări ar fi sistemul corporatist de conducere al universităţilor, prin care rectorul să fie nominalizat, în urma unui concurs, de o comisie de specialişti internaţionali, cuplat cu autonomie în recrutarea şi restructurarea resurselor umane. Noul Institut de Studii Avansate, prevăzut de proiectul Miclea, ar urma să implementeze de la început acest mecanism”, se arată în documentul citat.