În premieră, s-a creat cadrul legislativ care permite bolnavilor sau resprezenţanţilor lor legali să ia legătura direct, nemijlocit, cu clinicile recomandate de comisia de specialitate teritorială. Până în prezent relaţia cu clinicile era gestionată doar de către direcţiile de sănătate publică. În condiţiile în care bolnavii sau reprezentanţii legali ai acestora vor să ia legătura în mod direct cu clinicile recomandate de comisia de specialitate teritorială, aceştia trebuie să aducă la direcţia de sănătate publică documente oficiale emise de clinici, cu antet şi semnătură, care cuprind date privind: identificarea clinicii; identificarea pacientului; costul tratamentului; condiţiile de plată; programarea pacientului.

În noua legislaţie, a fost eliminat criteriului”beneficiul tratamentului estimat pentru societate’’ dintre criteriile de prioritizare folosite pentru aprobarea finanţării tratamentului în străinătate, în cazul în care solicitările de finanţare a tratamentelor în străinătate depăşesc fondurile stabilite lunar cu această destinaţie.

De acum, bolnavul trebuie să vină la control la medicul de specialitate care i-a recomandat tratamentul în străinătate, în termen de 14 zile lucrătoare de la revenirea în ţară de la clinica unde a fost tratat.

Medicul curant de specialitate care recomandă tratamentul în străinătate va trebuie să elaboreze un raport medical pentru evaluarea stării de sănătate la un an după primul control efectuat, cu transmiterea acestuia direcţiei de sănătate.

Direcţiile de sănătate publică sunt obligate să afişeze şi să actualizeze periodic informaţiile cu privire la numărul cererilor înregistrate pentru trimitere la tratament în străinătate şi stadiul soluţionării acestora.

Comisia Ministerului Sănătăţii care aprobă finanţarea dosarelor depuse se va întruni de 2 ori pe lună, faţă de 1 dată, cum era prevăzut până în prezent.

În anul 2011, Programul gratuit de tratament în străinătate al Ministerului Sănătăţii are un buget de 29 milioane de lei, cu aproximativ 3 milioane de lei mai mult faţă de nivelul înregistrat în 2010.

Programul naţional de tratamente în străinătate vizează rezolvarea cazurilor medicale pentru care nu există soluţii de tratament în spitalele din România.