Preluarea creştinilor din Siria – un act umanitar. Acestea au fost cuvintele preşedintelui grupului CDU/CSU în Bundestag, Volker Kauder, pe care le-a citat ediţia de duminică a Frankfurter Allgemeine Zeitung. În paginile aceleiaşi publicaţii, ministrul federal de interne, Hans-Peter Friedrich (CSU), încuraja refugierea creştinilor din Siria ţinând seama de faptul că asupra acestei minorităţi „se exercită cele mai mari presiuni”.
Creştinii trăiesc pe teritoriul actualei Sirii încă din primele veacuri. Biserica Ortodoxă Siriană este una dintre cele mai vechi biserici din lume. Mulţi credincioşi încă mai vorbesc limba aramaică. Şi în Siria zilelor noastre, comunitatea creştină joacă un rol important. În anii ´40, prin Faris al-Churi, sirienii au avut chiar şi un premier creştin, scriu cei de la Deutsche Welle.
Opt până la zece procente din populaţia ţării sunt de religie creştină. Aproximativ două treimi din aceştia sunt ortodocşi, restul romano-catolici sau creştini asirieni. Sub preşedintele Bashar al-Assad această comunitate a trăit relativ liniştită şi a avut mai multe libertăţi comparativ cu creştinii altor ţări din lumea arabă. De la începutul conflictului, regimul încearcă să lase impresia unei revolte religioase şi să-i atragă de partea sa. Astfel, în ochii anumitor insurgenţi, membrii acestei minorităţi au devenit suspecţi.
În opinia politologului Ralph Ghadban, impresia rebelilor poate fi lesne înţeleasă: la începutul conflictului, majoritatea clericilor erau de partea lui Assad. Cu timpul, însă, atitudinea multor creştini s-a schimbat. Un bun exemplu ar putea fi şeful proaspăt ales al Consiliului Naţional Sirian, George Sabra, care şi-a îndemnat comunitatea religioasă să-i sprijine pe rebeli.
Siria – ţara minorităţilor
Preşedintele Comunităţii Bisericilor Creştine (ACK), episcopul Friedrich Weber, susţine preluarea refugiaţilor creştini din Siria. „Germania e o ţară preponderent creştină. Aceşti oameni au aceeaşi credinţă, de aceea este obligaţia noastră să spunem lucrurilor pe nume, nu să ne abţinem şi să lăsăm lucrurile aşa cum sunt”, spune Weber.
O atitudine pe care politologul Ralph Ghadban o combate violent: „Favorizarea unui anumit grup intră în discuţie numai în momentul în care se constată că membri acestuia chiar au de suferit. Or, în Siria, nu există niciun indiciu – nici de la creştinii aflaţi la faţa locului, nici de la Vatican, că minoritatea creştină ar fi urmărită.” De origine libaneză, Ghadban trăieşte de 40 de ani în Germania. Politologul cere tratament egal pentru toţi refugiaţii şi ţine să amintească faptul că Siria a fost dintotdeauna o patrie a minorităţilor: kurzi şi druzi, creştini, alaviţi sau alte grupuri religioase au trăit în bună pace secole la rând împreună.
În plus, situaţia din Siria nu e uşor de urmărit: există creştini de partea lui Assad şi creştini care ţin cu tabăra rebelilor. Observatorii susţin că regimul Assad îi vânează pe creştini. În acelaşi timp, în lagărele pentru refugiaţi, represaliile le sunt atribuite islamiştilor. Ralph Ghadban este convins că preluarea creştinilor sirieni de către Germania sau alte ţări europene ar trebui să fie ultima opţiune.
Din experienţa sa de 17 ani în organizaţii pentru refugiaţi, politologul ştie că cel mai bine pentru aceşti oameni ar fi să rămână în apropierea ţării de origine. Sirienii s-ar putea retrage în Iordania, Turcia sau Liban: „În primul rând costă mai puţin ca finanţarea transportului până în Germania. În al doilea rând, după încheierea războiului, aceştia se pot întoarce mai uşor acasă. Pentru Siria ar fi mai bine dacă ar rămâne prin preajmă”, conchide Ghadban.
La rândul său, episcopul Friedrich Weber admite că mulţi creştini sirieni preferă să se adăpostească în apropierea casei: „Da, aşa am auzit şi noi. De aceea, în ciuda faptului că sunt răpiţi sau persecutaţi, mulţi rămân în centrele pentru refugiaţi din zonă. Prima mână de ajutor acolo ar trebui dată.” În plus, mulţi creştini au o bună pregătire profesională, iar aceştia vor însemna o mână de lucru preţioasă la recunostrucţia ţării – afirmă teologul.