Aproximativ 5,6 milioane de israelieni sunt aşteptaţi la urne, în peste 100.000 de secţii de votare, între orele 7 şi 22. Sondajele arată că balanţa opţiunilor înclină tot către dreapta. Blocul de centru, alcătuit din laburişti şi aliaţii lor, este creditat cu puţin peste 50 de mandate, faţă de aproximativ 67 câte ar obţine blocul de dreapta, în frunte cu premierul Benjamin Netanyahu, liderul Likud. Virajul spre dreapta al israelienilor, produs în umă cu 20 de ani, se explică, în opinia analiştilor, prin temerile lor faţă de incertitudinile geopolitice din regiune, dar şi prin dezamăgirea faţă de procesul de pace cu palestinienii.
Dacă nu se va produce o răsturnare majoră de situaţie, Netanyahu are deci toate şansele să obţină al treilea mandat de premier.”Regele Bibi”, cum îl numeşte revista Time, nu are un rival veritabil, deşi nici el nu este fără reproş. Ziarul de stânga Haaretz îl descie drept „cel mai mecanic, «teleghidat» şi fabricat dintre premierii Israelului”. Dar, sub conducerea sa, economia a rămas relativ sănătoasă, pe fondul turbulenţelor din jur. Este pragmatic, afirmă susţinătorii săi. Apropiat şcolii neoconservatoare americane, pentru că şi-a petrecut toată tinereţea în Statele Unite, Netanyahu are o viziune pesimistă asupra Istoriei. El denunţă neîncetat „terorismul internaţional” şi „extremismul islamist”. Consideră că Iranul este marele inamic al ţării sale. Este ostil faţă de o retragere din Cisiordania, o împărţire a Ierusalimului şi creării unui stat palestinian suveran.
Israelul nu va ceda niciodată în privinţa „securităţii”, un cuvânt-cheie, şi nici în privinţa pretenţiei sale de a fi recunoscut ca „stat naţiune al poporului evreu”, repetă Netanyahu, un premier întotdeauna apropiat coloniştilor israelieni.