Olanda a fost una din cele şase ţări care au ridicat bazele unităţii europene din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi o forţă din spatele tratatului care a creat moneda unică. Totuşi, alături de Franţa, s-a aflat în avangarda curentului de opinie eurosceptic prin respingerea într-un referendum a proiectului de Constituţie europeană.
Răspunsul la întrebarea privind drumul pe care va merge Olanda după alegerile de miercuri – de lumină călăuzitoare a UE sau de vestitor al dezordinii europene – ar putea fi un indiciu chiar al direcţiei pe care o va lua însăşi Uniunea Europeană.
„Fiecare scrutin din Olanda s-a aflat în avangarda stării generale din Europa”, spune analistul politic Piotr Maciej Kaczynski de la Center for European Policy Studies.
În 2005, electoratul olandez a adâncit o criză continentală majoră prin respingerea unei Constituţii UE istorice, la doar trei zile după ce şi francezii au votat pentru respingere, îngropând efectiv tratatul. La viitoarele alegeri, olandezii vor reflecta asupra unor întrebări existenţiale şi mai importante pentru UE – oportunitatea de a ieşi din blocul comunitar şi de a renunţa la moneda euro sau încercarea de a le corecta pe ambele din interior.
Deloc surprinzător, poziţia cea mai extremă – ieşirea din UE – aparţine populistului instigator Geert Wilders, care s-a făcut prima dată remarcat prin retorica stridentă anti-Islam ce a prins la public în întreaga Europă. La celălalt capăt al spectrului se află premierul în exerciţiu Mark Rutte, apărător credincios al integrării europene, care aderă de asemenea şi la conservatorismul bugetar dur al cancelarului german Angela Merkel.
Între aceste două poziţii se află o serie de partide eurosceptice care sunt totuşi conştiente de importanţa blocului comunitar pentru Olanda, o naţiune a cărei economie este construită pe exporturi.
Liderul unui astfel de partid este Emile Roemer, care îi conduce pe socialişti. Roemer a câştigat capital de imagine în campanie spunând că, dacă va intra în viitoarea coaliţie de guvernământ, Olanda va mai plăti ‘doar peste cadavrul’ său amenzi Bruxellesului pentru neîndeplinirea ţintelor de buget. La un recent eveniment de campanie din oraşul său natal Boxmeer, un oraş verde din estul Olandei şi în apropiere de frontiera cu Germania, Roemer a împărţit îngheţată cu aromă de roşie şi a spus că vrea ‘o Europă mai socială’. Roşia este simbolul său de campanie.
Socialiştii săi au fost cotaţi bine în sondajele de opinie pe parcursul verii, după care au căzut pe a treia poziţie într-o cursă complicată care cel mai probabil va duce la lungi negocieri pentru formarea viitoarei coaliţii de guvernământ.
Liderul Partidului Laburist, Diederik Samsom, ale cărui critici la adresa UE sunt mai moderate, a preluat acum de la Roemer postura de purtător al torţei pentru stânga politică în perspectiva scrutinului de miercuri.
Poziţia lui Wilders nu este în schimb deloc moderată, liderul extremist considerând că UE s-a transformat într-un proiect de caritate costisitor pentru ţara sa. El a spus că ţări bogate din nordul Europei, aşa cum sunt Olanda şi Germania, au risipit miliarde de euro pentru salvarea unor ţări afundate în datorii ca Grecia şi Portugalia, care ar fi incapabile de reformă.
„Olanda va avea parte de zile bune dacă nu vom mai plăti pentru sudul Europei, dacă vom deveni stăpâni ai propriei noastre case şi vom putea să luăm din nou propriile noastre decizii”, a afirmat el în cadrul unei dezbateri televizate.
Sondajele de opinie au oscilat în ultimele luni, ultimul indicând că Wilders ar puta pierde până la un sfert din cele 24 de locuri din Parlament pe care le-a obţinut la precedentele alegeri din 2010. Partidul lui Rutte conduce în sondaje, în spatele său aflându-se foarte aproape laburiştii lui Samsom.
Olanda şi o Uniune Europeană în expansiune au fost mult timp o pereche perfectă pentru această naţiune cu o tradiţie de secole în comerţ.
După cel de-al Doilea Război Mondial şi în plină foamete, Sicco Mansholt, un fermier olandez care a devenit cel de-al patrulea preşedinte al Comisiei Europene, a creat o viziune a unei Europe unite în care naţiunile lucrează împreună pentru a elimina foametea. El a fost arhitectul unei politici agricole europene comune care în cele din urmă a evoluat într-o uniune economică mai profundă.
Guvernul olandez a fost de asemenea una din forţele importante din spatele tratatului din 1993 care dus la crearea unei uniuni monetare şi, în final, la moneda euro. Tratatul a fost semnat în pitorescul oraş olandez Maastricht, al cărui nume încă îl poartă.
Însă votul din 2005 împotriva Constituţiei UE şi resentimentele anti-UE care s-au amplificat de atunci arată că Olanda s-ar putea afla acum în avangarda unui moment de cotitură la nivel european.
Cu siguranţă, generozitatea care a însoţit odată extinderea UE spre ţările sărace s-a evaporat în cea mai mare parte.
Iar felul în care olandezii vor vota miercuri va fi analizat pentru a identifica posibile chei de înţelegere a rezultatului alegerilor de anul viitor dintr-o ţară din nordul Europei bogată şi mult mai importantă: Germania.
„Acesta este preludiul dinaintea uriaşelor alegeri care vor avea loc anul viitor în Germania”, a spus Kaczynski.
