Viktor Ianukovici, a cărui victorie la alegerile prezidenţiale din 2004 a fost invalidată pe motive de fraudă, ca urmare a revoltei populare prooccidentale, pleacă din poziţia de favorit pentru scrutinul de duminică, după ce în primul tur a avut un avans de 10 procente în faţa rivalei sale, Iulia Timoşenko. Însă premierul în exerciţiu, eroină a Revoluţiei portocalii, dă asigurări că ea va câştiga.
Timoşenko susţine că se pun la cale fraude şi a promis să mobiliezeze electoratul pentru un nou „Maidan”, aluzie la piaţa centrală din Kiev, locul fierbinte al Revoluţiei portocalii. Mâna sa dreaptă, Oleksandr Turcinov, i-a trimis sâmbătă o plângere procurorului general în care denunţă „lipsa de reacţie a procurorilor în faţa încălcării legii în comisiile electorale” din regiunile Doneţk, Lugansk şi Zaporijia, unde ar fi favorizat candidatul Ianukovici.
„O nouă revoluţie este foarte puţin probabilă, dar trebuie să ne aşteptăm la o confruntare în tribunale, în stradă, în Parlament”, spune Volodimir Fessenko, analist la centrul de studii politice Penta.
„Dacă diferenţa va fi de mai puţin de cinci procente (…), un al treilea tur ar putea deveni posibil”, avertizează, la rândul său, politologul Kost Bondarenko de la Institutul pentru probleme de gestionare. „Niciunul dintre candidaţi nu are resurse financiare pentru o nouă revoluţie, din cauza crizei economice”, adaugă el, care estimează că mişcarea din 2004 a costat o jumătate de miliard de dolari.
„Pentru cea mai mare parte dintre alegători, între Ianukovici şi Timoşenko nu există decât diferenţa de sex şi este puţin probabil ca ei să se mobilizeze pentru a-l apăra pe unul sau pe celălalt”, continuă Bondarenko.
„Să alegem împreună între o stagnare permanentă şi o revoluţie cronică”, scria ironic, vineri, săptămânalul Korrespondent, care are pe prima pagină o caricatură cu Ianukovici purtând o vestă acoperită de medalii în stilul Brejnev şi cu Timoşenko ţinând în mână o bombă.
Deşi campania electorală era interzisă sâmbătă, Ianukovici s-a rugat dimineaţă în faţa camerelor şi a aprins o lumânare la mănăstirea Kiev-Pecersk Lavra, un loc de cult istoric pentru creştin-ortodocşi. La rândul ei, Timoşenko a atins coarda religioasă a alegătorilor conservatori organizând vineri o „rugăciune colectivă pentru Ucraina” şi cerându-şi iertare pentru greşelile comise.
Ocupaţi cu acuze reciproce, candidaţii nu au prezentat în timpul campaniei nicio viziune strategică asupra dezvoltării Ucrainei, sunt de părere experţii şi presa.
În plus, amândoi au avut probleme cu legea. Ianukovici a ispăşit în tinereţe o pedeapsă cu trei ani închisoare pentru furt, lovire şi vătămare corporală şi chiar dacă ulterior pedeapsa a fost anulată în justiţie, a continuat să-l urmărească pe plan politic.
În paralel, urmărirea penală pentru furt în Ucraina şi mituirea în Rusia a unor responsabli ai Ministerului rus al Apărării sunt „pietrele de moară” pe care le poartă Timoşenko, deşi cele două afaceri judiciare au fost închise în 2005, însă în circumstanţe obscure.
Ambii candidaţi promit să amelioreze relaţiile cu Moscova, tensionate în timpul preşedinţiei lui Viktor Iuşcenko, spre necazul Europei, care s-a trezit adesea ostatică în războiului gazului dintre cele două ţări.
La fel, ambii sunt decişi să consolideze cooperarea economică cu UE, chestiunea unei aderări nefiind deocamdată pe ordinea de zi a Bruxelles-ului.