Federația Patronală de Petrol și Gaze din România atrage atenția că Ordinul Autorității Naționale de reglementare în domeniul Energiei (ANRE) nr. 79/2020 cu modificările și completările ulterioare va crea mari probleme pieței autohtonă de producție a gazelor naturale. Practic, ordinul impune obligația producătorilor de a oferta la un nivel al prețului sub costurile de producție; impune un preț de pornire pentru anul 2020 la un nivel care este cu mult sub nivelul prețului actual de piață din România; – Scăderea semnificativă a contribuțiilor la bugetul de stat; limitează posibilitatea de creștere a lichidității pieței de gaze naturale; reducere semnificativ investițiile în sectorul gazelor naturale.
FPPG a susținut încă din anul 2019 necesitatea înlocuirii obligației de încheiere a tranzacțiilor pe piețele centralizate, impusă prin Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 256/2018 privind unele măsuri necesare pentru implementarea operațiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore, cu o obligație de ofertare a gazelor naturale, în scopul tranzacționării pe piețele centralizate. ”Motivele pentru care am susținut necesitatea acestor modificări au fost determinate de efectele negative asupra pieței de gaze naturale generate de obligația de tranzacționare, astfel cum această obligație a fost impusă la nivelul legislației primare mai sus menționate. Precizăm astfel că obligația de tranzacționare care este și în prezent în vigoare nu și-a atins obiectivele pentru care a fost implementată, în special cu privire la creșterea lichidității și generarea unor prețuri de referință pentru piața de gaze naturale din România. Mai mult, această obligație a generat disfuncționalități pe piața de gaze naturale, atât datorită modului dezechilibrat în care a fost implementată, obligația de vânzare fiind mai mare decât obligația de cumpărare, ca procent și ca bază de aplicare a acestor procente, cât și datorită modului greșit în care se determină această obligație, cantitățile tranzacționate pe piețele centralizate generând nejustificat o nouă obligație de tranzacționare dacă momentul tranzacționării este diferit de anul livrării”, susțin reprezentanții Federației.
ANRE a lansat la începutul lunii martie 2020, în dezbatere publică proiectul ordinului privind obligația de ofertare a gazelor naturale, proiect care ulterior a fost aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 79 din 13 mai 2020. ”Ținând cont de repercusiunile semnificative pe care o astfel de obligație ar fi urmat sa le aibă asupra pieței de gaze naturale, FPPG a susținut încă de la început ca prevederile ordinului ar trebui să încurajeze formarea liberă a prețurilor și evitarea oricăror acțiuni care împiedică formarea prețurilor în funcție de cerere și ofertă sau raportare la o referință de preț fără legătură cu piața din România (cum este referința externă la CEGH). Totodată, având în vedere decizia ANRE de a impune și fixa un preț de pornire, în această perioadă au fost purtate discuții cu participanții la piață în scopul identificării celor mai bune soluții pentru principalele elemente care definesc această obligație de ofertare, elemente care sunt interdependente și care în măsura în care ar fi fost adoptate astfel cum au fost discutate și agreate cu participanții la piață ar fi asigurat, în opinia noastră, premisele implementării unui program ale cărui efecte pozitive asupra pieței de gaze naturale s-ar fi făcut simțite începând cu iulie 2020, prima lună de livrare. Printre elementele principale ale acestui program de ofertare enumerăm: nivelul anual al obligației, perioada de aplicabilitate, nivelul prețului de pornire, tipurile de produse standardizate sau mecanismul de tranzacționare aplicabil”, mai spun cei de la FPPG.
Având în vedere decizia ANRE de a fixa și impune un preț de pornire utilizat pentru lansarea ofertelor de tranzacționare, preț care poate să coincidă cu prețul de închidere al licitațiilor, participanții la consultarea publică au considerat oportun ca acesta să fie stabilit diferit pentru prima perioadă iunie – decembrie 2020 când ar fi trebuit să reflecte atât o referință externă (Bursa de gaze de la Viena – CEGH) cât și o referință internă (preț mediu ponderat al tranzacțiilor în sistem centralizat în România – PMP RO) și, respectiv, pentru următoarea perioadă ianuarie 2021 – decembrie 2022 când prețul de pornire ar trebui să reflecte condițiile pieței din România PMP RO, potrivit FPPG.
Conform discuțiilor avute PMP RO ar fi trebuit să se formeze atât în prima cât și în a doua perioadă pe baza tranzacțiilor încheiate pe piețele centralizate din România, în ultimele 6 luni anterioare momentului ofertării, asigurându-se astfel un nivel satisfăcător de reflectare în prețul de pornire, a condițiilor de pe piața relevantă, respectiv piața din România.
Cu toate acestea, conform ordinului aprobat, pentru prima perioadă iunie – decembrie 2020 PMP RO se formează pe baza tranzacțiilor ulterioare datei de 1 iunie 2020, fapt care conduce automat, pentru primele oferte ale fiecărui produs, la formarea prețului de pornire exclusiv prin raportare la referința externă CEGH, preț care nu reflectă sub nici o formă condițiile de piață din România.
Efectele negative ale acestei măsuri sunt următoarele, conform FPPG:
– Impunerea obligației în sarcina producătorilor de a oferta sub costurile de producție, care vor încălca astfel dispozițiile legale, fiind puși în situația și de a vinde în aceste condiții, în măsura în care concurența din partea cumpărătorilor va fi limitată. De menționat că oferta de cumpărare pe piața din România este dominată de doi mari furnizori care dețin aproximativ 90% din piața reglementată;
– Stabilirea unui preț de pornire pentru anul 2020 la un nivel care este cu mult sub nivelul prețului actual de piață din România, preț format liber pe principii concurențiale, pe baza raportului cerere – ofertă. De menționat că actualul preț de piață reprezintă mai puțin de 50% din nivelul prețurilor corespondente din anul precedent; – Nu există nicio garanție asupra reflectării scăderii de preț în prețul final la consumatorii din România, astfel încât beneficiile pentru aceștia vor fi minime sau chiar inexistente;
– Scăderea semnificativă a contribuțiilor la bugetul de stat, în special a veniturilor din impozitul pe venitul suplimentar înregistrat în urma liberalizării pieței, dar și din alte impozite și taxe, prin impunerea unui preț de referință pentru piața de gaze naturale din România cu mult sub actualul nivel și care nu va reflecta condițiile de piață din România;
– Generarea unor prețuri de referință care nu vor reflecta condițiile reale de piață din România, fapt care nu va genera încrederea participanților la piață în aceste prețuri și care va împiedica astfel creșterea lichidității pe piață, acesta fiind de altfel obiectivul principal al unui astfel de program de ofertare; – Creșterea neîncrederii participanților la piață, inclusiv a potențialilor investitori, în condițiile de piață din România, în condițiile unui cadru de reglementare lipsit de predictibilitate și stabilitate.
