O scădere de o asemenea amploare constituie un şoc pentru orice piaţă, inclusiv pe termen mediu, prin implicaţiile posibile privind creşterea inflaţiei, scăderea abruptă a consumului, creşterea datoriilor restanţe către bănci etc.

În ceea ce priveşte România, inflaţia nu constituie un motiv de îngrijorare, cel puţin deocamdată, întrucât rata anuală a inflaţiei a fost de 2,04% în iunie 2012, după o scădere a preţurilor cu 0,04% faţă de luna mai; dacă deprecierea semnificativă a monedei naţionale continuă însă, influenţa asupra inflaţiei poate fi notabilă pe termen mediu, în lipsa unor măsuri macroeconomice care să tempereze efectele. Referitor la consumul intern, acesta va fi afectat dacă deprecierea leului se accentuează ca procent sau se menţine pe o perioadă mai mare de timp, constituind o frână importantă în realizarea creşterii economice prognozate pentru acest an. De altfel, este foarte probabil că prognoza PIB-ului României pe 2012 să suporte o noua reviziuire negativă din partea organismelor financiare internaţionale, întrucât turbulenţele interne se adaugă situaţiei economice Europene grele din acest an. Referitor la creditare, aceasta este deficitară în România, deşi Banca Naţională a României (BNR) a încercat stimularea sa prin măsurile luate în sensul scăderii dobânzii de politica monetară până la nivelul de 5,25%.

Menţinute pe termen mediu, devalorizarea leului, neîncrederea în evoluţia economiei României şi în stabilitatea sa politică pot conduce la scăderea semnificativă a lichidităţilor de pe piaţă, a creditelor pentru capitalul de lucru şi pentru consum, cu efecte vizibile inclusiv în anul 2013.

Deşi BNR a intervenit în piaţă pentru a limita căderea leului, investitorii au mizat pe scăderea monedei româneşti, atât ca urmare a turbulenţelor politice, cât şi în sens speculativ pe termen scurt şi mediu. Nivelul la care se va stabiliza moneda naţională este greu de întrevăzut, la fel şi momentul în care ar putea începe acest proces: depinde de evoluţiile de pe scena politică, de percepţiile şi ecourile internaţionale ale evenimentelor locale, cu efecte asupra sentimentului de încredere al investitorilor atât de pe pieţele financiare, cât şi directe.

CONCLUZII:

„Leul este impredictibil şi greu controlabil pe termen scurt şi mediu, evoluţiile politice din România şi reacţiile interne şi internaţionale vis-a-vis de acestea conducând la o volatilitate greu de prognozat. Indiferent care va fi evoluţia evenimentelor interne, ecourile economice şi monetare ale situaţiei actuale vor ajunge, cel mai probabil, până în anul 2013, chiar daca- printr-un miracol -ar fi restabilite chiar de mâine liniştea şi încrederea instituţiilor financiare şi non-financiare din UE, precum şi cea a investitorilor români şi străini privind situaţia din România. Desigur că programele şi stimulentele de creştere economică, precum şi politica monetară inteligentă vor fi mai binevenite ca oricând şi vor putea atenua dificultăţile apărute.”