Are sau nu dreptul un polițist de la rutieră să confiște o mașină sau un bun?

0

Mulți șoferi se întreabă care sunt, de fapt, drepturile polițiștilor rutieri și dacă aceștia ajuns să facă sau nu abuz la locul de muncă. O întrebare des întâlnită este: Are sau nu dreptul un polițist de la rutieră să confiște o mașină sau un bun?

Codul Rutier spune că un polițist din cadrul Poliției Rutiere are dreptul de a efectua un control al autovehiculului, lucru care nu este similar cu o percheziție.

Conform procedurilor și prevederilor legsilative controlul vehiculelor presupune activitatea care are drept scop verificarea minuţioasă a automobilelor, inclusiv a portbagajului, a documentelor conducătorului auto şi, după caz, a călătorilor şi pasagerilor.

Are sau nu dreptul un polițist de la rutieră să confiște o mașină sau un bun?

Totodată, șoferii trebuie să știe că procedura permite și verificarea bagajelor pe care le au asupra lor, precum şi a legalităţii transporturilor de bunuri sau persoane, iar polițistul nu are nevoie de mandat pentru a face acest lucru.

Codul Rutier spune însă și că polițistul are dreptul de a confisca dispozitivele care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului, fără a preciza însă ceva clar referitor la autovehicul. Iată ce spune legea:

Are sau nu dreptul un polițist de la rutieră să confiște o mașină sau un bun?

”Poliţiştii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul aflat în zona de competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Oprirea şi controlul unui vehicul se execută când:

a) există date şi informaţii că s-au comis infracţiuni şi contravenţii;
b) există suspiciuni că vehiculele vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârşirea unor fapte ilicite ori persoane urmărite;
c) se execută acţiuni punctuale;
d) se aplică măsuri speciale, carantină, filtre, protecţia unor zone calamitate, izolarea unor zone unde s-au produs catastrofe.
Cu ocazia controlului se urmăreşte descoperirea:

a) persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise;
b) persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor;
c) bunurilor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.
Oprirea vehiculelor în trafic se execută prin folosirea mijloacelor de semnalizare acustică, luminoase sau prin semnalele poliţistului prevăzute la art. 88 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat.

Se alege un loc adecvat care să permită poziţionarea vehiculelor în afara părţii carosabile, în parcări ori alte spaţii, astfel încât să nu fie afectată fluenţa traficului rutier. Pe timpul nopţii aceste locuri trebuie să fie, de regulă, iluminate, evitându-se pe cât posibil, oprirea în locuri unde această manevră este interzisă prin lege.

Semnalul de oprire se efectuează cu braţul pe timp de zi, iar pe timp de noapte, cu bastonul iluminat sau reflectorizant, iar în lipsa acestuia prin balansarea în plan vertical a unui dispozitiv cu lumina de culoare roşie. În ambele situaţii se poate folosi şi fluierul din dotare.

Poliţistul se postează pe banda de circulaţie a vehiculului ce urmează a fi oprit, fără a depăşi însă axul longitudinal al drumului, iar noaptea cât mai aproape de acostamentul acestuia, în momentul executării semnalului de oprire. Aceste poziţii asigură protecţia poliţistului şi permit conducătorului auto să observe din timp semnalul şi să oprească în condiţii de siguranţă.

Atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă în aceeaşi direcţie, se pun în funcţiune semnalele luminoase de culoare roşu şi albastru şi pe cele sonore, după care, de regulă, se va circula în spatele vehiculului vizat până când conducătorul acestuia se conformează semnalelor şi opreşte. Oprirea se poate face şi prin punerea în funcţiune a dispozitivului cu mesaje variabile, care va fi setat pe poziţia ‘’Stop, Poliţia’’ sau cu braţul.

În cazul în care conducătorul auto vizat nu dă curs semnalelor efectuate, se utilizează dispozitivul de amplificare a vocii, somându-l să oprească şi se execută, după caz şi semnalul regulamentar cu braţul, pe timp de zi, ori cu bastonul reflectorizant, pe timp de noapte. Atunci când vehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus, se execută semnalul de oprire din vehicul, pe fereastra din stânga, prin balansarea în plan vertical a braţului ori a bastonului reflectorizant.

În cazul în care conducătorul vehiculului nu opreşte, se procedează la începerea urmăririi acestuia, concomitent cu anunţarea dispeceratului despre situaţia creată, a datelor de identificare ale vehiculului şi a motivelor care au determinat luarea măsurii, solicitând ajutorul efectivelor aflate în zonă.

În situaţia în care există date şi informaţii că s-au comis infracţiuni, iar vehiculele vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârşirea unor astfel de fapte ori persoane urmărite, la controlul vehiculului trebuie respectate următoarele reguli:

a) după verificarea documentelor, se solicită conducătorului auto şi pasagerilor să iasă din vehicul, pe rând şi se supraveghează cu atenţie;
b) se identifică un martor asistent, dacă este posibil;
c) se controlează interiorul vehiculului şi, după aceea, al portbagajului;
d) în situaţia în care se găsesc bunuri, valori provenite din săvârşirea unor fapte ilicite, se procedează la inventarierea şi ridicarea acestora în vederea cercetărilor, în conformitate cu prevederile legale; această activitate se poate realiza la faţa locului sau la sediul poliţiei;
e) în cazul în care este depistată o persoană urmărită, aceasta va fi condusă la sediul poliţiei;
f) dacă persoana refuză controlul în portbagaj şi habitaclu, se solicită întăriri, dacă este cazul şi se procedează la efectuarea controlului fără acordul acesteia; dacă se opune, se iau măsuri de imobilizare;
g) în situaţia în care conducătorul vehiculului trebuie condus la sediul poliţiei, vehiculul acestuia va rămâne staţionat în locul depistării, sistemele de închidere fiind asigurate.
Vehiculele controlate şi persoanele legitimate cu această ocazie vor fi înscrise în raportul întocmit de poliţist la ieşirea din serviciu, menţionându-se numărul de înmatriculare, numele şi prenumele proprietarului şi conducătorului vehiculului, ora, locul, motivul opririi şi măsurile luate. Controlul vehiculelor se execută în prezenţa a cel puţin un martor asistent căruia i se va aduce la cunoştinţă despre activitatea ce urmează a se efectua.

După controlul vehiculului se va întocmi un proces verbal în care se va descrie activitatea desfăşurată, obiecţiile participanţilor precum şi eventualele declaraţii ale deţinătorului. Procesul verbal se va întocmi în două exemplare din care unul se va lăsa deţinătorului vehiculului.

În cazul în care se vor găsi în vehicul bunuri interzise la deţinere se va menţiona despre acest lucru în procesul verbal, cu descrierea amănunţită a bunurilor. Controlul vehiculului nu are caracterul unei percheziţii în sensul art. 100 din Codul de procedură penală ci este o activitate poliţienească desfăşurată în momentul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, fapte de natură contravenţională, existenţa unor bunuri interzise la deţinere sau provenite din infracţiuni.”